Pot să accept că oamenii cred multe năzbâtii, și e dreptul lor să creadă ce vor, dar în chestiuni ce țin de viață și de moarte, cred că este de datoria celor informați să le spună lucrurilor pe nume. Și, deși nu sunt doctor, am dat Bacalaureatul și din Biologie și încă mai am câteva noțiuni ce țin de infecții și boli.

În primul rând, bolile nu sunt – în general – rezultatele unor dezechilibre. Să le luăm pe rând:

1. Virozele sunt rezultatul simbiozei dintre om (gazdă) și un virus. Nu este niciun dezechilibru organic aici: sistemul om-virus funcționează perfect, chiar dacă – de cele mai multe ori – în detrimentul gazdei. Nu, chiar nu este niciun dezechilibru aici: știm că există virusuri, le vedem la microscop, știm ce fac, la studiem de aproape un secol, știm chiar și cum arată și, recent, am aflat și că unele virusuri au sisteme imunitare.

2. Infecțiile. Sunt rezultatul simbiozei dintre om (gazdă) și bacteriile ce provoacă infecții. La drept vorbind, omul fără bacterii n-ar putea exista. Fără bacterii, n-am putea avea un sistem digestiv complex, iar o bună parte din masa corporală este dată de bacteriile cu care trăim în simbioză. Desigur, nu toate bacteriile sunt bune, iar unele ne provoacă infecții, multe letale. Dar nici aici nu avem de-a face cu un dezechilibru. Nu, sistemul om-infecție bacteriană funcționează perfect, chiar dacă de multe ori în detrimentul gazdei umane.

Nu, bolile nu sunt un rezultat al păcatului (decât, cel mult, în cazul bolilor cu transmisie sexuală), nu sunt un rezultat al modificării chi-ului, al perturbării fluxurilor energetice sau mai știu eu ce alte halucinații pseudo-intelectuale de o ignoranță vecină cu pedeapsa capitală.

Pur și simplu, natura are mecanismele ei de conversie a materiei. Prin acestea, omul se transformă în hrană pentru viermi, iar viermii în hrană pentru om. Este ceva circular.

Bine, asta nu presupune că nu avem boli datorate dezechilibrelor. În general, bolile bătrâneții se datorează dezechilibrelor din organism. Dar ele sunt naturale, sunt mecanismele prin care natura ne convertește din părinți, vecini și prieteni în pământ pentru flori.

Desigur, anumite dezechilibre pot fi corectate cu o alimentație mai bună, cu mai mult sport și mai puțini nervi (da, și bolile cauzate de stres sunt tot rezultat al dezechilibrelor interne). Ce trebuie, însă, reținut este că dezechilibrele sunt excepția, nu regula. Cel puțin, și acum revenim la chestiunea din titlu, nu în cazul cancerului.

În primul rând, avem mai multe forme de cancer. Să spui, la modul general, despre cancer că ar avea drept cauză comună un anume dezechilibru este o inepție morbidă.

Să luăm, de exemplu, cancerul de col uterin. Este cauzat de o infecție cu virusul HPV. Este, deci, o formă avansată de viroză. Fără HPV, nu există cancer de col uterin. Nada. Niente.

Să mai luăm, de exemplu, cancerul pulmonar. Nu este cauzat de nicio viroză. Din cauza toxicității induse de fumat, în anumite celule, în timpul diviziunii celulare, au loc niște mutații la nivelul structurilor genetice din nucleu, mutații ce anulează mecanismul de siguranță al naturii cu privire la limitarea numărului maxim de diviziuni celulare, ceea ce duce la o dezvoltare incontrolabilă a unei mase cărnoase alterate genetic și nefuncționale pentru organism.

În acest caz avem de-a face cu un dezechilibru chimic: toxicitatea crescută de la nivelul organului afectat duce la cancer.

Înseamnă asta că toate cancerele sunt afectate de dezechilibre? Nu. Înseamnă asta că reglarea dezechilibrului duce la vindecare? Nu. Pentru că diviziunea celulelor cancerigene este incontrolabilă, fără un tratament medical corect.

Și totuși, unii oameni s-au vindecat. Da, pentru că rezolvarea unor dezechilibre din organism anulează condițiile necesare declanșării unor noi mutații genetice de la nivelul nucleelor celulare ceea ce, în conjuncție cu faptul că organismul luptă cu celulele canceroase, poate duce, în stadiile incipiente, pentru anumite forme de boală, la vindecare.

Dar nu vreau și nu pot s-o mai lungesc. Este bine și productiv să-ți găsești echilibrul. În orice situație. Dar echilibrul psihic și organic nu este, în niciun caz, un tratament în sine ci, cel mult, un ameliorator folosit alături de un tratament științific. Credința este un ameliorator în caz de boală. Dar nu este tratament, nu este adjuvant (activator al unui medicament).

Trebuie să discernem între ameliorator și tratament, trebuie să nu fim stupizi sau mistici, când nu e cazul.

Cancerul nu este o pedeapsă divină, boala nu este un rod al păcatului, ci o tură din marea alergare a vieții umane în cursa cu natura.

Trebuie să acceptăm că boala este la fel de naturală precum moartea și trebuie să învățăm că soluția mistică la o chestiune chimico-biologică este nulă sau, cel mult, amelioratoare. În niciun caz credința nu va elimina, singură, boala.

De aceea ne și spălăm pe mâini înainte să mâncăm, pentru a mai câștiga încă o zi în cursa cu natura. De aceea gătim alimentele și nu mâncăm carnea crudă sau stricată, de aceea nu mâncăm de pe jos. Pentru că sunt câteva lucruri pe care trebuie să le facem în cursa cu natura.

În fine, chiar nu mai e cazul să detaliez.