Așa se spune despre biserică, că este spital pentru suflet. Mie mi se pare o frântură de logică:

Fie sufletul este nemuritor, deci inalterabil, deci fără nevoia de a fi spitalizat, fie biserica minte.

Adică, dacă sufletul este nemuritor, este musai inert și nu interacționează cu mediul, pentru că – dacă ar interacționa cu mediul – s-ar altera și s-ar putea schimba în ceva muritor.

Deci este evident că sufletul nemuritor este inalterabil.

Or, dacă starea sufletului este inalterabilă, înseamnă că nu se poate nici îmbolnăvi, nici vindeca, ceea ce implică faptul că sufletul n-are nevoie de niciun spital spiritual.

A doua frântură logică derivă din aceea că biserica tratează sufletul nemuritor – ca trup spiritual – precum medicina tratează trupul muritor, ceea ce este cam stupid.