Ştiu că reclama este sufletul comerţului şi nu contest asta. Totuşi, nu pot să nu remarc anumite schimbări ale mentalităţii care au avut loc în doar câteva decenii, sub influenţa marketingului.

Să luăm, de exemplu, ursuleţii de pluş. Nu numai că nu mai sunt în culorile naturale ale urşilor (alb, maro, brun, etc) dar au ajuns să fie considerate cadouri drăgălaşe. Dar, dacă stai să te gândeşti un pic (presupunând că, la fel ca şi mine, ai prea mult timp liber) ajungi inevitabil la concluzia că nişte fiare extrem de periculoase au ajuns să fie considerate drăgălaşe.

Nu ştiu sigur, dar estimez că urşii omoară cam 10 oameni anual, în UE. Au colţi mari, forţă, ghiare, atacă şi mănâncă oameni. Cum naiba să-i consideri drăgălaşi? Că eu dacă văd ursul fac infarct miocardic şi nu-mi vine să-l mângâi sau să-l îmbrăţişez. Şi ne mai mirăm de ce copiii se dau la urşii din grădinile zoologice…