În urma unei scurte discuţii avute aseară cu Dojo am simţit toată noaptea, pe lângă nesomnul datorat cafelei, nevoia de scrie un articol în care să încerc să exprim ce simt eu că înseamnă să fii blogger.

Eu cred că bloggerii sunt persoane extrovertite, comunicative şi sociabile în ciuda mitului creat de media tradiţională cum că noi am fi nişte animale de grotă ce stau toată ziua în faţa computerului şi care nu fac nimic altceva, ceea ce este fals. Cred că trebuie reţinut faptul că bloggerii fac parte, de obicei, din societatea civilă, care societate ne cam lipseşte sau, mai bine spus, care încă nu este închegată. De aceea cred că blogosfera este o parte importantă a societăţii moderne. Şi mai cred, de asemenea, că, în timp, rolul ei va creşte în importanţă.

Fără a fi sociolog sau ceva, cred că blogosfera a ajuns să suplinească o parte din rolurile societăţii civile, aşa cum ar trebui să fie ea, pentru că bloggerii au mijloacele necesare pentru a-şi manifesta punctele de vedere legate de diferite chestiuni de interes public şi nu numai. Să nu uităm că într-o democraţie exprimarea părerii individuale este esenţială. Aici intervenim noi şi, într-o oarecare măsură, taxăm eventualele abateri ale diverselor autorităţi.

Bloggerii sunt oamenii secolului XXI, "oamenii noi" despre care s-a vorbit de atâtea ori fals, în special în era comunistă. Noi folosim tehnologia în scop uman ca să spun aşa, la fel cum alţii o folosesc în scopui politice, economice sau de altă natură. Şi cred că noi o folosim transparent tocmai pentru că socializăm între noi şi, totodată şi, cu cititorii noştri.

Permitem comentarii pe bloguri astfel încât să creăm un flux informaţional dinspre cititori spre autor, în felul acesta oferindu-le şi celor fără bloguri posibilitatea de a se exprima şi de a ne taxa eventualele abateri. Cred că este foarte corect şi democratic aşa. Asta nu înseamnă, însă, că democraţia aceasta aproape absolută presupune şi tolerarea comentariilor răutăcioase sau a părerilor nefondate, pentru că acestea reprezintă o formă de intoxicare care, în general, face rău şi displace.

Probabil cea mai importantă valoare umană promovată de bloguri este bunul simţ, acea resursă umană din ce în ce mai rară în zilele acestea de pierzanie spirituală. Cred cu tărie că avem mare nevoie de această resursă regenerabilă. Pentru binele nostru individual şi al ţării în general. Pentru că o ţară decentă este bună cu cetăţenii ei.

Ar mai fi multe de spus dar mă opresc, momentan, aici.