Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Nu exista placere mai mare a oamenilor, decat aceia de a judeca si mai ales: A DA VERDICTE!
Eu traiesc pe principiul: cand se vor termina belele mele, voi avea timp sa ma gandesc si la ale altuia! Fiecare are viata lui iar pe mine ma doare exact in cur, de ce cred sau judeca altii!
Verdicte mă feresc să dau, doar analizez cum bine zicea TNH mai sus.
Eu judec pe toată lumea cu care intru în contact. Nu o fac pentru că așa vreau eu, ci pentru că ar trebui să fiu chiar retardată să întâlnesc pe cineva și să nu-mi fac o părere despre el. Și mai bine judec omul după un mănunchi de fapte de-ale sale, decât să judec fiecare acțiune în parte. Orice om are felul lui de a face sau obține anumite lucruri și dacă am fi toți la fel n-am mai fi oameni, ci roboți, așa că urmăresc anumite fapte cheie utile rațiunii mele:
– pentru a obține ce vrea face rău (material sau psihic) altora?
– se gândește că libertatea lui se termină unde încep drepturile altora?
– se plictisește când e singur cu el însuși?
– întârzie mereu la întâlniri sau numai din când în când?
– încalcă legea având siguranța că poate da șpagă pentru a nu fi tras la răspundere?
– își schimbă părerile în funcție de interese de moment?
– sare în apărarea necunoscuților fără ca aceștia să i-o ceară?
– faptele lui corespund cu părerea pe care o are despre sine?
Urmărind aceste scurte elemente, precum și multe altele, categorisesc oamenii în de încredere/de evitat și cu bun simț/de dat un par în cap cu proxima ocazie.
Nu mă interesează frumusețea, vechimea hainelor pe care le poartă, sociabilitatea, starea materială sau funcția pe care o deține.
P.S. Mi-a spus cineva că nu am dreptul să-l judec pe Iliescu pentru ce făcut (la revoluție, la mineriade, etc.) pentru că nu am fost una din victimele sale. Ei bine, eu cred că dacă numai victimele ar fi avut voie să-și judece călăul, pe Hitler nu ar mai fi avut cine să-l tragă la răspundere dacă și-ar fi executat planul în totalitate.
Faptul că sunt indignată când cineva pune bețe în roate altcuiva mă face să fiu om. La fel și în cazul celor care trag societatea înapoi.
Și nu, nu mi-e frică de judecata altora. Fiecare apreciază ce vrea după propriile standarde. Mă doare la trei metri în spate de felul în care mă judecă restul lumii, așa cum restul lumii e total dezinteresată de felul în care o judec. Ideea e că rezultatul judecăților mele este doar pentru uzul meu personal, pentru a ști cu cine am de a face.
Îmi place cum ai explicat de ce ai dreptul să-l judeci pe Iliescu. 😀 Subscriu 1000000000%.
Cred ca sunt judecata, dar stiu ca oamenii care ma iubesc nu o sa faca niciodata asta. Nu imi este frica sa fiu judecata de altii pentru ca stiu ca altii nu au aceleasi drepturi ca persoanele din viata mea.
Și cei care te iubesc te judecă, dar nu te condamnă, cred.
Am omis esențialul: în primul rând mă judec pe mine însămi. De multe ori nu fac anumite lucruri pentru că știu că nu m-aș ierta niciodată. Cred că asta e o condiție esențială, să te analizezi pe tine însuți înainte să analizezi faptele altora, pentru că eu prin judecată asta înțeleg – analiză, rațiune.
Da, fix la asta m-am referit și eu, dar n-am știut să exprim atât de bine (ceea ce e ciudat, ținând cont că am blog). =))
Ca orice om si eu judec si nu ma deranjeaza sa fiu judecat de exemplu acum grersesc acest cuvant… tu ma judeci…si nu ma deranjeaza pentru ca eu ca fiinta rationala trebuie sa fiu constident de toate greselile mele, sa le constientizez si sa incerc sa le redul. Tot respectul pentru cel care a scris articolul acesta. Numai bine !
Foarte bine zis, în ciuda gramaticii libertine: “eu ca fiinta rationala trebuie sa fiu constident de toate greselile mele, sa le constientizez si sa incerc sa le reduc”.
sincer mie mi-e teama cam de doua lucruri de spitale …si de judecata…..ma refer strict juridic!….din Romania!
Eu o să merg sâmbătă să mă subsemnez la poliția din Petroșani.
Auch…depsre ce e vorba??
Declarații… =))