După cum, probabil, știți, în afară de muncă, eu mai lucrez la ceva. Și mă gândeam, în naivitatea mea, să-i fac o reclamă bună proiectului Cluj IT Cluster, Cluj Innovation City sau cum s-o mai numi, mai ales că s-a discutat și la Bruxelles despre el. Doar că, să vedeți chestie!, proiectul – în forma sa curentă – este un mare și puturos fâs.

Să vedeți de ce:

7. Cluj IT Cluster și membrii să vor evita orice activitate care ar putea avea un impact asupra altor membri ai Clusterului și vor face tot posibilul să NU contacteze în mod activ, cu scop de angajare, angajații altor companii din Cluster, în condițiile legii.

Codul etic

Practic, devii sclav pe plantație (dacă ești angajat) și, dacă ești companie, îți bați joc de singurul motor care a ținut și a dezvoltat industria IT din România: competitivitatea muncii combinată cu normala competitivitate dintre companii.

Vrem să ne întoarcem înapoi cu un deceniu, când un programator câștiga dublu decât un lopătar oarecare? Că acum un deceniu așa erau salariile prin Cluj, mi se spune, pe la 150 – 200 de dolari. Asta vrem?

Păi care mai este scopul de a investi trei sute de milioane de euro într-un proiect, dacă oamenii care ar trebui să se implice în el nu sunt selectați după cele mai stricte criterii de piață și dacă toate companiile implicate în el nu sunt dispuse să joace pe o piață liberă în care plusvaloarea este dată de om, nu de o îngrădire tâmpită?

Ne-am tâmpit la cap, să-i dăm în cap (sic!) celui mai dinamic, mai activ și mai profitabil sector economic din Cluj?

Bă, băieți, decât să veniți cu idei tâmpite și scump de implementat – care să ne și limiteze nouă, furnicilor, oportunitățile în carieră – mai bine plimbați voi ursul și vedeți-vă de treabă, întrucât companiile care își iubesc și-și respectă angajații n-ar accepta niciodată vina morală de a le limita angajaților accesul la muncă sau la oportunități în carieră.

Și mai este ceva: văd companii serioase, cu produse puternice pe piață și soluții tehnice cel puțin avansate, aflate în producție, și mă întreb:

– De ce le-ați face una ca asta propriilor angajați?

Cireașa de pe tort este că eu, dacă vreau să devin membru – în calitate de persoană fizică – ar trebui să plătesc o taxă (anuală?) de peste 5,000 de lei. Cum ar veni, dacă aș vrea să asociez munca mea cu proiectul lor, ar trebui să plătesc.

Bă băieți, când o să fie gata proiectul meu – oricând va fi! – o să trebuiască să mă plătiți voi pe mine ca să vă asociați imaginea cu a mea, în niciun caz nu va fi invers. Niciodată. Păi ce, m-am prostit să-mi bat joc de munca mea de trei ani?