De obicei, eu nu visez urât. De fapt, sunt atât de liniștit și de lipsit de frustrări încât eu nu prea visez (asta, dacă vă întrebați de ce unii oameni nu visează). Vă dați seama, am maxim un coșmar la câțiva ani. Să nu exagerez, dar cam o dată la cinci ani, din ce estimez eu la ora aceasta târzie.

Știu, coșmarurile sunt înspăimântătoare. Însă, fundamental, ele sunt un lucru bun. Pentru că eliberează, într-o formă grotească, ce-i drept, frustrările și energia negativă. Un coșmar este, principial, ca un rinichi, filtrează prostiile din sistem.

Așa că, dacă aveți un coșmar, poate ar trebui să vă bucurați, după ce vă reveniți din șoc. Tocmai v-ați mai curățat un pic. Pe mine, sincer să fiu, mă sperie mai tare visele repetitive.