Rulează pe televizor o reclamă a celor de la Nescafe, în care spune că trebuie să te pregăteşti pentru momentul când o aventură de o noapte se transformă într-o aventură de o viaţă. Un rahat cu mac, adică.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar la mine o aventură de o noapte este fix atât şi nimic mai mult. Cum să explic? Principial, este ca şi cum aş merge la un restaurant chinezesc şi aş încerca unul – două feluri de mâncare. Altădată încerc altele. Şi aşa mai departe. Prin asta spun că dacă vreau să încerc ceva nou, o fac. Dar şansele să-mi găsesc felul de mâncare favorit, unicul, sunt destul de mici, aproape inexistente, spre nule.

Ba chiar, cred că ar fi o greşeală să mă arunc aşa cu capul înainte. Am zis că încerc cea nou. OK, încerc. Dar mă opresc la atât. În schimb, mi se pare firesc ca o aventură să aibă şanse să devină mai mult, mult mai mult. Câtă vreme nu este de o noapte.

Voi ce părere aveţi? V-aţi căsători cu partenerul/ partenera unei aventuri de o noapte?