Sunt două metode. Prima este cea descrisă foarte bine de Arhi. Dar mai este una: un angajat al unei bănci, care vrea să facă bani, îi deschide unuia caseta și, în complicitate, îi permite „clientului” să facă un mulaj după cheia de master a băncii și, după ani și ani, o vinde pe câteva zeci de mii de euro la unii care au un interes…

Sigur, se va spune că băncile au un proces intern prin care cheia aia nu ajunge la oricine. Dar când pleacă șeful în vacanță, iar adjunctului îi fată vaca?

Vedeți Dumneavoastră, omul este mecanismul cel mai slab din această înlănțuire și este logic că el trebuie exploatat și căutat de bube, după caz. Și-apoi, cine mai știe că acum opt ani, într-o joi, șeful i-a lăsau cheia lui Vasile care avea de făcut actele de leasing, iar acesta i-a pasat  Vasilicăi cheia, care duduie peste un an și jumătate a plecat la altă bancă?

Cum a fost posibil, deci, ca jafurile din casetele de valori să aibă loc? Păi cheile „slave” (sclav) sunt variabile, oamenii cu acces la cheie sunt variabili, doar cheia master este fixă, iar o constantă este primul lucru de la care pornești când ai de rezolvat o ecuație.

Deci, mergi la bancă iar angajatul îți semi-deschide cutia ta. Apoi pleacă din încăpere. Apoi tu, cu copia după cheia master, deschizi cutiile pe care, odinioară, le-ai închiriat și după care și-ai făcut, deja, și cheia slave sau, eventual, încerci mai multe yale, deși e puțin probabil ca banca să fi schimbat yalele între ele, între timp.

Curat, secret, profitabil.

Ce-i drept, unele bănci n-au o singură cheie master, ci mai multe, în care caz este mai greu de acționat, că nu poți face mulaje după chei master câte vrei…