Când argumentul juridic, cu privire la nevinovăția sa, este epuizat, un om vinovat și c-un picior la închisoare recurge la argumentul divin: „Dumnezeu mi-e martor că sunt nevinovat”. Sau „Dumnezeu va face dreptate.”. Cum vorbesc oamenii vinovați? Invocă divinitatea sau supranaturalul.

„Dumnezeu mi-e martor” este la fel de valid precum „extratereștrii îmi sunt martori”, nu este vina mea că voi nu-i puteți invoca. Sistemul este defect, pentru că nu poate chema la bară toți martorii, oricât de aberanți ar fi. Nu? 

În altă ordine de idei, așa vorbesc și cei din familia Cosma din Prahova.