De ce nu sună fostul?
Iniţial vroiam să pun titlul "De ce nu sun" dar am zis că poate este cazul să fiu un pic mai generalist. Oricum, nu am pretenţia să epuizez acest subiect într-un articol, dar pot măcar să exprim câte ceva.
Motivele pentru care fostul nu sună sunt multe şi variate. De exemplu:
- Are altceva mai bun de făcut. Eventual cu altcineva.
- Nu îi mai pasă şi n-are chef să pretindă că îi pasă.
- Nu mai are numărul. Dar poate să te găsească, dacă vrea.
- Nu are nimic să-ţi spună.
Şi mai este un motiv pentru care nu sună. Sau, mă rog, am eu un motiv pentru care nu sun şi nici nu le răspund la telefon unor persoane. Paradoxal, nu răspund la telefon pentru că sunt un tip drăguţ. Chestia asta se întâmplă cu unele persoane care mi-erau extrem de apropiate cândva şi cu care, din varii motive, am întreupt legătura. Permanent.
Adică no, dacă s-a terminat ce era de terminat între noi nu văd ce altceva s-ar mai putea spune, din moment ce s-a spus tot. Simplu. Nu mai e nimic de zis, nu mai e nimic de făcut. E gata.
Şi-apoi nu mai răspund la telefon pentru că nu vreau să reproşez nimic. Decât să spun ceva de rău mai bine tac. Nu vreau să pretind fals că este OK, că nu este. Mai bine să o lase aşa. În acest caz este mai bine cum spun eu, cum vreau eu.
Şi, pentru că sunt un drăguţ, nu răspund la telefon pentru că vreau ca în amintirea mea să rămână mereu unică, strălucitoare şi specială (sau un tip deosebit, inteligent şi pe care mă pot baza). Un telefon ar putea strica asta şi nu vreau. Am ajuns la nivelul în care nu aş suna sau nu aş răspunde la telefon nici dacă viaţa mea ar depinde de asta. Ar fi ceva excepţional în sine şi dacă m-aş gândi să o fac.
Desigur, este şi un strop de laşitate aici. Adică nu vreau să retrăiesc anumite momente dureroase (pe cele frumoase le retrăiesc oricum, deci nu am nevoie să vorbesc cu el/ ea). Estenţial este, însă, că nu sun şi nici nu răspund la telefon. Dacă nu o fac cred că acum este clar şi de ce.
Şi-apoi fiecare trebuie să trăiască cu cunsecinţele propriilor sale alegeri. Adică no, îmi place să cred că am oferit libertate absolută oamenilor din jurul meu, iar dacă acele alegeri mi-au făcut mie rău înţeleg că am dreptul de a beneficia şi eu de libertate absolută. Iar eu aleg, invariabil, să-mi iau jucăriile şi să plec. Definitiv. Oricine merită o a doua şansă, dar în primul rând eu (ştiu că sună narcisist, dar de fapt este o chestie ce ţine de instinctul de conservare).
Mai mult, dacă eu aleg să întrerup legătura, primul pas spre reconciliere este să-mi oferi ceea ce vreau şi să-mi respecţi decizia de a pleca. Deci lasă-mă în pace, poate-mi trece. În niciun caz să nu-mi încalci dorinţa de a fi lăsat în pace. Dacă îmi respecţi dorinţa înseamnă că mă respecţi cât de cât, deci avem un potenţial punct de plecare, dacă şi când o fi cazul.
Deci nu sun şi nici nu răspund la telefon. Mi-e mai simplu aşa, mi-e mai bine.
Sunt curios voi ce motive aveţi să răspundeţi (sau să nu răspundeţi) la telefon. Desigur, dacă nu sunt prea indiscret.
Eu in general n-am timp, asa ca discut doar cu persoanele despre care stiu ca nu mi-l pierd. Restul lumii… mai greu. Sigur, o fi dureros sa cazi din prima categorie in a doua. Ce sa-i faci, asa-i viata, dureroasa. Dar, pana la urma, depinde doar de tine : nu-mi pierde timpul.
😆 Aha, deci eşti pragmatic. Timpul înseamnă bani. Interesant. ❗
daca nu te suna, inseamna ca sta invisible pe Yahoo Messenger. Puteti incerca http://www.checkstatus.ro.im .E simplu si are si hi5 checker.
😆 Dude, articolul cu reclame la chestii de-astea este altul. 😆 Oricum, mă distrează cuvintele şi logica ta… 😆
Eu am doua persoane la care nu raspund. Amandoua sunt femei. Amandoua suna doar cand au nevoie de ceva. In acel moment trebuie sa lasi tot si sa te ocupi de rezolvarea problemelor lor. Daca nu reusesti sa le rezolvi, au impresia ca nu ai vrut. Deci dupa ce ca imi mananca timpul, tot eu sunt de vina sau de rea-credinta. Am rezolvat rapid aceasta problema, in cativa pasi simpli:
1. Am anuntat pe toata lumea ca daca am nevoie de ceva, sun eu, sa nu se oboseasca sa ma sune ca sa ma intrebe de sanatate ca pretext pentru solicitarile ulterioare.
2. Mi-am setat telefonul ca atunci cand e ocupat sa redirectioneze apelul spre un nr. din 9 cifre. Cand ma suna si nu vreau sa vorbesc, resping apelul. Pentru ca asta inseamna practic \”sa dai ocupat\”, cea care ma suna aude mesajul \”Numarul format este incorect. Va rugam sa incercati din nou.\” De obicei renunta dupa cateva incercari. Pe mine ma distreaza la maxim sa-mi imaginez ce mutre fac.
3. Nu raspund la telefon daca nu cunosc numarul. Fac exceptii foarte rar.
P.S. Cu barbatii n-am avut niciodata nimic de impartit la telefon. Adevarul e ca atunci cand am pus punct, punct a ramas, nu am lasat sperante ca as putea sa revin asupra deciziei.
😆 Aia cu numărul din nouă cifre nu o ştiam. Trebuie să încerc şi eu… 👿
Vezi ca trebuie sa ai grija. Daca cineva te suna si tu respingi apelul pentru ca vrei sa il suni tu, ca sa nu cheltuie el, tot ocupat se cheama. Sa nu se trezeasca saracul om cu mesaje de-astea si sa nu stie ce se intampla, pana apuci tu sa ii explici.
😆 Hackeresc softul din telefon şi fac un grup special ce va fi redirecţionat, restul nefiind afectaţi. 😆
S-o văd și pe asta mă programeciule 👿
👿 Am linux tăticu… 😉
Și ce dacă? 👿
Si eu vreau s-o vad si pe-asta. Daca reusesti, sa-mi spui si mie cum se face.
😆 Acum sunt cu el la încărcat dar mă uit mâine să văd ce-i pot face. 😉
(dacă e s-o fac cui mă gândesc eu) ai grija sa nu te faci de cacao, eu am păţit-o
Sunt ocazii sau şanse să dai nas în nas cu persoana respectivă.
…care poate (mai mult ca sigur) sa te întrebe ce are tel tău de nu răspunzi
abureşti o data dar multe ori…. şi dacă-ţi mai e şi şef … :whistle:
😆 Nu am şefi. 😆 Deci nu mi-e frică. 😆
de cacao moşu, ce frică ?
Eu am păţit-o cu \”grei\”(cinstiţii pământului), colonel (ţepar), sa-i fac lucrarea şi banul ..când îşi mai aducea el aminte (în special când avea iar nevoie)
Se mai spun povesti ca ăştia îs corecţi, modestul plăteşte cel mai corect.
Nea Mihoci 😆 , să trăieşti, asta e, nu marchezi banul, nu se face nici treaba, mi-a trecut ruşinea.
cam aşa sună şi telefonul ..ocupat, no fi drăguţ dar e igienic.
😆 Mi-e teamă că uneori n-ai de ales şi trebuie să respingi apeluri… 😆
n-ai 😀
Ce faze mi-a făcut omuleanul …
Sa-ti povestesc una hazlie.
Fac o lucrare.
Banul ciuciu, cica sa-i vina de la persoana, desi noi nu ne intelesesem asa, fac lucrarea – iau si banul, treaba lui cat ia el pe ea, pe mine nu ma intereseaza, eram tert executant, un soi de asociat numai cu lucrarea, ca el n-avea meseriasi in domeniu (desi avea firma de profil)
Si zilele trec, banul nu mai vine desi aflasem ca incasase ehe (si ei incaseaza serios aici)
Alta lucrare, aceiasi poveste
Ei de acum eu ii zic ca nu ma duc.
Si ii explic de ce, povestea cu banul, pe ce-am lucrat.
Ce face smecherul, trimite masina si da pe sofer un avans la ce voi nicidecum pe ce lucrasem (suma maricica oricum, eu faceam cam 5000 lejer pe zi)
Eu acum ce sa fac si ce sa fac ?
Vorbesc si cu soferul, ii spun tarasenia, ma nu ma duc, nu m-a platit pe ce-am lucrat nu-mi place situatia sa ma rog de cineva pe lucrul meu ..
Ala băiat destept imi da o idee
Zice ia tu banii pe lucrarea ce-ai facut-o si restul ii duc inapoi si-i spun ca nu mai vrei sa lucrezi.
Zis si facut
Nea Mihoci vazand asta incepe sa faca spume 😀 (cum a fost el mare chef pe judet iti dai seama)
Nici lucrare (cine stie ce aranjamente o fi avut) si banul dat (dar ce pana mea ala era oricum lucrat de mine)
Si spume la greu, amenintari ca ma ia mama dracului si procesului verbal 😀 oricum mi se rupea, ce-i al meu e pus deoparte nu-ti ai nimeni meseria.
Si ca sa scap de tot tambalaul intr-un final ii zic sa trimita soferul sa-i dau banul ca na daca era AVANS si eu nu ma duc sa-si faca treaba.
Vine soferul rusinat nevoie mare de chestie, eu dau frumos banul (meu muncit) inapoi si papa taticu, las mesaj sa ma mai caute cand si-o vedea cefa.
Nu am mai vazut niciodata banul 😀
Da m-a sunat de-a zapacit telefonul 😀
😆 Eu făceam altceva. Când suna îi răspundeam şi începeam să cânt \”Veşnică pomenire\”. 😆