De ziua ta, tâmpite*
Astăzi e ziua mumiei de Ion Iliescu, vedea-l-aș bolind. Nu s-a dus la birou pentru că acolo era frig, dar nu s-a gândit cât de cald o să-i fie când o să ajungă în iadul de care aparține.
Sper să-l vorbesc de bine cât mai curând, fiindcă pe morți trebuie să-i vorbești numai de bine. Și o poezie mai veche.
* Ca să parafrazez un cântec celebru.
Eu nu vreau să moară până nu e forţat să spună tot ce ştie. Cum s-ar spune, „omul ăsta nu trebuie să moară în patul lui”, http://www.youtube.com/watch?v=OE0vpyeRuxQ
Iliescu n-a spus nimic 20 de ani. Nu o să se prostească acum, pe ultima sută de metri de a scăpa nepedepsit.
Nu de bună voie, că nu-s atât de naivă. Dar dacă ar fi strâns bine cu uşa, probabil că n-ar avea încotro.
Ăsta e canalie bătrână, nici dacă-l strângi cu ușa pe la dinți nu spune.
Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai vezi ca a fost si ziua mea 😀
🙁 Evident, n-am vrut să se înțeleagă asta.
Urăm la mulţi ani atunci, cu o mică întârziere! 😛
Ani de gherlă, nu?