Mă gândesc că în drumul țării spre evoluție, tot rahatul ăsta politic este, fundamental, normal. Poate că în Franța era firesc în timpul celei de a 3-a și a 4-a republici, poate chiar și acum. Mă gândesc că e firesc să fie tot felul de lupte, mai mult sau mai puțin politice, duse de oamenii politici pentru putere, pentru interesul personal și de grup politic.

Paradoxul face ca politicienii să se înfiereze mai puțin decât oamenii simplu, pe aceleași temeri. Poate pentru că, fundamental,, li se rupe.