Diferența dintre presă și onanie

Vizavi de ceea ce discutam cu Xtall la o cafea virtuală de dimineață, presa din România este ca un fel de onanie în grup sau, oricum, pe acolo. Și crapă, pentru că nu este făcută de profesioniști, de oameni cu dăruire sau cu harul de a transmite ceva.

S-a votat legea impozitării vrăjitoarelor? Ce haios, hai să ne râdem un pic, ce contează că legile astea au fost abolite pe la 1827 sau chiar mai devreme? S-a decis să se încerce legalizarea drogurilor prin etnobotanice acum un an și ceva, aproape doi?

Haha, ce moderni și liberali suntem noi. Ce contează că țara geme de proști care își vor face rău? Mai băgăm un joint și vedem ce iasă, în cel mai rău caz iaca o să avem niște articole și o să putem abera că vai ce țară nașpa suntem.

Păi drogurile legalizate ne lipseau nouă? Suntem un popor chiar atât de educat și de muncitor, încât să aibă nevoie de entertainment instant?

Turiștii români merg la bulgari? Uau, ce tare! Hai să scriem și noi ce prețuri mici au ăia acolo, în loc să scriem că la Zimbrii de la Hațeg intrarea costă patru lei. Hai să facem poze la Nisipurile de Aur, în loc să facem poze cu fenomenele optice unice de la Bucegi sau de pe unde.

Hai să povestim cum dau nemâncații năvală la all-inclusive, în loc să punem mâna și să facem emisiuni serioase cu și despre turism, nu amatorismele de până acum. Și după aia tot noi ne apucăm să înjurăm miniștrii că nu ne fac și nu ne dreg.

Puii mei, simt că duc o luptă inegală. Județul Hunedoara, de exemplu, este plin de obiective turistice. Și sunt câteva sute! Nici eu nu le știu pe toate, de aceea încerc să mă informez, încerc să le cataloghez, să le pun pe site și să spun:

– Dar avem și noi ce vizita, în România, dacă vrem!

De exemplu, aș vrea ca în concediu să merg și să vizitez o sumedenie de obiective turistice din nordul județului Hunedoara (Brad, Deva, Orăștie), unele vestigii având sute sau mii de ani, aș vrea să le transform în excursii virtuale, ca să fie ca un fel de invitație educată, astfel încât să meargă lumea și să vadă, să cunoască…

Aș vrea să înjur.

4 Comentarii

  1. Silvia 12 ianuarie 2011 la 13:42 - Raspunde

    Cu excepţia cîtorva publicaţii tipărite de la noi, restul nu fac presă. Asta se întîmplă în mare parte şi din cauza cititorilor care cu asta se hrănesc şi cu asta s-au obişnuit (tocmai de aceea publicaţii gen Dilema Veche sunt de nişă; cum ar veni, pentru ăia cu un IQ decent). Am lucrat în presă vreo doi ani şi după ce am văzut cum stă treaba mi s-a scîrbit şi m-am lăsat păgubaşă. Chiar şi aşa, mă încearcă un dor :D!

    • Robin Molnar 12 ianuarie 2011 la 15:14 - Raspunde

      Până la urmă, rolul presei este de a forma, de a educa publicul, nu chiar invers. Numai că, no, trebuie să pui osul. Cum blogurile și-au format și educat o anume audiență, așa și presa poate.

  2. ciresica 12 ianuarie 2011 la 18:55 - Raspunde

    Pai scuza-ma ca iti spun, dar la noi in presa gasesti d’alde Ioana Popescu care se lauda in stanga si in dreapta de cum s-a …. cu nu stiu cati fotbalisti. Eu cand am auzit prima data despre duduia asta am simtit nevoia sa urlu la sireturi de greata provocata. Cum sa cerem presa daca la noi Libertatea este pe primul loc? Asta se cauta. Toate subiectele ieftine si lipsite de informatii utile. Am cerut libertate. Si ne-am ales cu libertate: cu libertatea de a citit toate tampeniile scrise de toti inapoiatii mintal.
    P.s: scuze limbajul si …razvratirea

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.