Mi s-a confirmat că am auzit bine. În Bucureşti, o hotărâre a consiliului local stabilieşte că este interzis accesul pe iarbă în grupuri mai mari de cinci persoane, restul urmând să ia amendă. Sursa.

No, eu aici am o dilemă, oarecum. Adică eu cred că, în ciuda aparenţelor, tot este mai bine. Înainte era ca la striptease: puteai să te uiţi (la iarbă) până behăiai, dar n-aveai voie s-o calci (stripteusa iarba). Acum ai voie să te distrezi, dar numai în grupuri mici. Adică s-a interzis poşta în grupuri mari.

Iniţial am fost şi eu uimit, dar apoi am stat să diger chestiunea. Înainte nu aveai voie deloc (ceea ce era ridicol). Acum, totuşi, este voie, în anumite condiţii, ceea ce este mai mult decât zero. Şi da, ştiu că pare că ne îndreptăm spre Epoca de Aur (pe vremera aceea era interzis să mergi pe stradă în grupuri mari, etc), însă în condiţiile actuale de supra-agolmerare urbană mi se pare o soluţie bună, acceptabilă.

Bine, ar fi şi soluţii mai bune, cum ar fi de exemplu să se păstreze parcurile şi să nu se mai transforme în clădiri, etc. O altă soluţie ar fi, de exemplu, udarea ierbii. Se ia un tractor de la ADP-ul Primăriei cu o remorcă în care se pune apă. Se iau asistaţii sociali, se plimbă cu furtunul prin parc (Theodore Rosevelt parcă a făcut asta prima dată, în SUA), se udă iarba, care devine mai sănătoasă şi mai îngrijită.

Toată lumea este mulţumită. Inclusiv iarba. Bine, soluţia adoptată nu costă bani, decât, poate, nişte capital electoral.