Preambul:

Acum cateva zile, o amica de-a mea ma contacteaza pentru o chestiune: un fost prieten de-al ei, din generala, o suna si dupa aceea stau de vorba pe net. Ea este o femeie la locul ei. El este un loser. Si spun asta in perfecta cunostiinta de cauza. Chiar si el a recunoscut ca este un ratat. Plus de asta, am aut cateva cautari de pe Google, dupa fraza „m-am sinucis” si alte chestii „vesele”. Trebuie sa iau atitudine.

Mesaj:

Mah, distrusule, mah, zi-mi si mie cu ce drept te trezesti tu, mah, dupa un deceniu (10 ani, in caz ca nu stiai) sa intri cu de-a sila in viata omului? Nu ai fost tu cel puternic care a lasat-o balta? Nu tu ai fost cel razvratit si rebel, care nu mai avea nevoie de ea, de ceea ce avea ea de oferit?

Inteleg faptul ca acum viata ta este nasoala rau, ok, inteleg asta. Dar nu cumva viata ta actuala este rezultatul propriilor tale decizii gresite?

Inteleg faptul ca, desi ai o anumita varsta, refuzi sa te maturizezi. OK. Este viata si alegerea ta. Insa iti imaginezi tu ca este corect sa arunci in carca altora problemele tale? Intuiesc faptul ca acesta este stilul tau, ca asa ai facut mereu. Ok, e viata ta. Dar nu cumva tu, si numai tu, ar trebui sa platesti pentru asta? Cu ce drept astepti tu sa plateasca altii pentru tine?

Cu ce drept reprosezi unele chestii altora, chestii realizate prin munca si sacrificii, daca tu stai ca leguma si astepti sa-ti pice?

Inteleg pana si faptul ca ti-e teama. OK, ai si de ce. Dar mah, daca iti lasi viata cuprinsa de teama unde o sa ajungi? O sa iti fie bine, nu? La fel de bine cum iti este tie acum sau chiar mai „bine”.

Uite, sunt un om rezonabil si vreau sa te ajut prin acest articol, de aceea iti prezint un program simplu, in cativa pasi:

Pasul I – acceptarea

a. „Accept faptul ca eu sunt vinovat pentru viata mea de rahat.”
b. „Accept faptul ce eu sunt vinovat pentru ca am acceptat deciziile proaste ale altora in chestiuni care ma privesc direct.”
c. „Accept faptul ca sunt un ratat si ca trebuie sa fac ceva in privinta asta.”
d. „Accept faptul ca am nevoie de ajutor de specialitate.”
e. „Accept faptul ca lumea nu imi este datoare cu absolut nimic.”
f. „Admit faptul ca o partida buna de s3x ma va ajuta sa-mi cladesc increderea.”

Pasul II – baby steps

a. Primesc ajutor de specialitate.
b. Incep sa nu ma mai comport ca un ratat.
c. Incep sa discern. Judec si evaluez deciziile altora in ceea ce ma priveste.
d. Accept faptul ca femeile din viata mea nu ma iubesc. Deci trebuie sa gasesc altceva. Poate ca imi place un gen de femei la care nu am acces.
e. Incep sa-mi asum vina pentru esecuri.
f. Incep sa-mi asum vina pentru calitatea vietii mele.
g. Incep sa ma maturizez.

Pasul III – alti pasi

a. Primesc ajutor de specialitate.
b. Nu mai fac compromisuri inutile.
c. Incep sa ma comport ca un om vertical.
d. Nu ma mai mint.
e. Nu mai arunc vina in carca altora.
f. Ma comport ca un adult. Nu ma mai comport ca un adolscent sau chiar ca un copil.
g. Intalnesc oameni noi.
h. Have „casual s3x”.

Hai ca nu e chiar asa de greu. Beneficiile sunt faine. Aaaa, si sa nu care cumva sa te gandesti ca eu is de vina daca, urmand acest program simplu, viata ta va fi la fel. OK? NU eu sunt de vina ca viata ta e de rahat, amice.

Iti doresc numai bine, o dara de curaj, un strop de atitudine sanatoasa si sa gasesti ceea ce cauti.