Frustrări cotidiene (2)

Mă frustrează prostia. Ieri, ministrul transporturilor spunea că singura chestie care se poate face, vizavi de furtul sistematic și aproape zilnic al sistemelor de siguranță de pe calea ferată București – Constanța, este să pună pază. N-am înțeles de ce nu putem trece pe fibră optică. Se fură o dată, de două ori, dar după aia se află că e inutil și se încetează.

Un tren interesant

Un tren interesant

E culmea cum numai cablurile CFR-ului se fură, nu și cele ale altor operatori economici, gen Electrica.

Tot vizavi de transporturi și de greva de zilele trecute, urăsc felul în care guvernul a pus problema. Da, plata salariilor a întârziat doar o zi. Corect. Dar legea prevede că n-ai voie să ai întârzieri la plată. Astfel, înainte de orice, se cade să-i cerem guvernului să respecte legea.

Of, și mai am una despre transporturi. Niște oameni au murit la o trecere de cale ferată de lângă Cernavodă, pentru că aceasta nu era prevăzută nici cu barieră și nici cu semnale acustice sau luminoase. Și, cred eu, nici tufele de lângă calea ferată nu erau tunse. Astfel că, și dacă ai vrea să te uiți, trebuie fie să mergi foarte în față, fie să fii foarte optimist. În fine, câți oameni mai trebuie să moară până când Ministerul Transporturilor va contracta un program european prin care să punem bariere? Nu e ca și cum ele s-au inventat acum un secol și ceva…

Razie în tren

Razie în tren

E chiar culmea cum unii au reușit să trimită roboți autonomi pe Marte, iar noi nu putem găsi o metodă prin care să nu ne mai lăsăm furați. E culmea cum trebuie să postăm 10,000 de jandarmi pe lângă calea ferată, ca pe vremea vestului sălbatic, în loc să punem jandarmerie la fiecare centru de reciclare.

Sau, și mai bine, cum ar fi să nu se mai permită reciclarea materialelor decât cu acte de proveniență, atunci când există dubii? Nu e ca și cum respectivii își duc caloriferele din casă, pentru claritate, ci duc cabluri de zeci de amperi și lungi de sute sau mii de metri. Cine naiba are 10,000 de metri liniar de cablu de cupri prin gospodărie?

Nesimțit în tren...

Nesimțit în tren...

Asta mă enervează, că nu se vrea din cea mai pură rea voință și dintr-un interes ascuns.

Bineînțeles că guvernul comentează. Dar face ceva în privința asta? Nu. Astfel că CFR-urile sunt prinse la mijloc. La un calcul sumar, CFR-ul are pierderi de un miliard de euro. Culmea, din infrastructura feroviară s-a furat tot atâta. De fapt, s-a furat mult mai mult decât atât, dar ne-am pierdut în zerouri, pentru că s-au furat inclusiv registrele în care era trecut cât s-a furat.

Locomotivă cu aburi

Locomotivă cu aburi

Nu, nu nașii care iau șpagă sunt problema numărul unu. Sunt o problemă, cea mai vizibilă problemă, dar nu sunt problema cea mai mare. Problema cea mai mare e că se fură cu zecile de milioane de euro pe an, pe chestii inutile gen consultanță feroviară. Hello, CFR-ul poate oferi consultanță feroviară, că are cea mai mare experiență dar… Nu mai zic de costumele de scafandru și restaurantul de patru stele pe care și l-a făcut prin firma unui PSD-ist pe vremea baronilor USL din Oltenia….

În fine, vreau să concluzionez aici: ăștia ne învață să sugem puma. Pe bune. Când înveți pe cineva să înghită sloboz, îi dai să sugă și o bomboană cu gust puternic în timp ce i-o dai la supt, să mai atenueze din gust. Așa fac și ăștia: luați de aici niște creșteri salariale de 6% în timp ce noi vă fu*em în gură.

2 Comentarii

  1. Nautilus 20 ianuarie 2013 la 23:53 - Raspunde

    Se fură la CFR după cum se fură peste tot, şi se fură pentru că “trebuie” să se fure şi să se dea şpagă la naşu’, după cum a spus-o un oarecare Costi Rogozanu: prefer să îmi ia şpagă un doctor de la stat, decât să am de-a face cu doctorii din mediul privat şi interesele din spatele lor 🙂

    “Trebuie” să se fure şi să se dea şpagă din nişte motive care nu sunt aparente imediat. Motive care au legătură cu modul în a fost construită în perioada 1948-1989 ţara pe baza unui anumuit mod de organizare socială şi cu faptul că nu societatea putea funcţiona decât în cadrul acelui mod de organizare socială, care furniza nişte servicii publice complementare celor de la Stat.

    Adică educaţie standardizată (şi ideologizată), arondarea teritorială a serviciilor publice (şcoala, policlinica, miliţia etc), imobilitatea în teritoriu (mulţi oameni intrau la 18 ani la Întreprinderea de Tăiere a Frunzei şi ieşeau de acolo la pensie), pensia standardizată etc – dar şi serviciile publice la care contribuia voluntar populaţia, asta însemnând că dacă miliţianul comunist era un incompetent care habar nu avea să facă o investigaţie, cetăţenii te turnau, dacă spitalul comunist era un mare jeg, făceai pe Dracu’ în patru să nu ajungi acolo, să fii atent la ce mănânci, ce bei, cu cine faci sex, pe ce pui mâna, iar dacă bunica de la ţară avea pensie de CAP de 3 parale chioare, nepoţii de la oraş o luau la ei şi trăiau toţi la un loc pe mâncare de cartofi şi Săniuţa.

    Stânga modernă, urmaşa nobilelor idealuri, zice cam aşa: mai uşor e să dai 5 lei ca să construieşti o uzină care ambalează praful de pe tobă, decât să-i laşi pe băştinaşi să rămână şomeri, să se apuce de furtişaguri, ciordeli de fiare şi cupru, beţii, droguri, bătăi, ţigăneli, fiindcă atunci cheltuieşti 10 lei pe poliţie, firme de pază, camere video, spitale etc

    Dacă însă pui problema eficienţei în servicii, să ştii că vine trenul la timp, că ajunge la timp şi că nu se rupe podul sub el, trebuie să renunţi la compromisurile epocii (co)mu(n)iste şi post-(co)mu(n)iste. Compromisul trebuie să dispară şi de la CFR, şi de la gaze, şi de la apă, şi de la Electrica, şi din toate celelalte locuri în care el există. Şi tocmai asta nu vrea nimeni să facă, fiindcă să renunţi la compromisul (co)mu(n)ist “eu mă fac că te plătesc şi mă fac şi că nu văd când pleci cu geanta de piese la sfârşitul programului” înseamnă să condamni la foame pe cei care acum mănâncă datorită compromisului. Adică sunt lăsaţi să fure, cu micul amendament că trebuie să dea tainul şi unora care se află deasupra lor.

    ~Nautilus

    • Robin Molnar 30 ianuarie 2013 la 08:48 - Raspunde

      Pfuai, cel mai mult mi-a plăcut asta:

      Compromisul trebuie să dispară şi de la CFR, şi de la gaze, şi de la apă, şi de la Electrica, şi din toate celelalte locuri în care el există. Şi tocmai asta nu vrea nimeni să facă, fiindcă să renunţi la compromisul (co)mu(n)ist “eu mă fac că te plătesc şi mă fac şi că nu văd când pleci cu geanta de piese la sfârşitul programului” înseamnă să condamni la foame pe cei care acum mănâncă datorită compromisului. Adică sunt lăsaţi să fure, cu micul amendament că trebuie să dea tainul şi unora care se află deasupra lor.

      S-ar putea scrie un tratat întreg despre acest subiect.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.