Vizavi de cazul de la Constanța, cu italianul care s-a sinucis după ce și-a înjunghiat soția, omorându-și pruncul, sărind cu el pe geam. Strict pragmatic vorbind, problema lor avea o rezolvare simplă: să vândă apartamentul.

Numai că, no, doamna nu dorea să stea cu chirie, că avem noi cultura asta a proprietății. Nu conta că omul ei se prăpădea de la stres, fiind înglodat în datorii, casa e casă. Așa că amândoi fiind un pic duși, ea fiind și fudulă, în loc să-i fie sprijin, i-a fost rampă de lansare.

Halal iubire. 22 de ani între soți e ceva. Un sfert de secol, aproape. Deci nu, nu cred că ei îi păsa prea mult de cuplu și familie, ci doar de casă și de copil. Or, asta e fudulie. Ce e mai important? Casa sau familia?