Multă lume mă întreabă cum de scriu așa de des pe blog, respectiv de ce am blog și care este avantajul.

În cazul meu, foloasele materiale sau pecuniare sunt mai de grabă modeste. Însă foloasele personale sunt mari, întrucât, pentru mine, bloggingul este o gimnastică a minții, pe bune.

Iar prin faptul că fac gimnastica asta a creierului, mă simt mult mai bine, mult mai fericit, mai ales de când nu mai fumez (o consecință a îmbunătățirii circulației sanguine post-lăsat de fumat o reprezintă și creșterea numărului de articole scrise, în medie, pe zi).

Și, mai mult decât atât, studiile clinice spun că oamenii care practică această formă de întreținere a funcțiilor cognitive, se remarcă prin o mai bună calitate a vieții în anii bătrâneții, respectiv s-a remarcat un grad sporit de luciditate la vârsta senectuții. Iar acesta nu este lucru puțin!

Ce spuneți de asta? Voi vă preocupați de calitatea actului cognitiv propriu?