Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
La concerte si eu am lasat pahare pe jos. De obicei stau in fata, la gard, in jurul meu e suficient de multa lume incat nu pot face un pas fara sa imping pe cineva, ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa plec de la locul meu bun din fata scenei in cautarea unui cos, nu exista nimeni care sa treaca prin fata mea cu sacu’ sa se stranga gunoaiele (singura exceptie a fost la Aerosmith si asta doar pana s-a aglomerat prea tare ca sa se mai plimbe cu sacu’ de gunoi), iar la sfarsit cand plec, de multe ori deja exista oameni care s-au apucat sa stranga in saci ce a ramas pe jos. Nu inseamna ca arunc aiurea pahare pe jos, de obicei e vorba de un pahar sau o sticla de apa de la cei de la paza si impart intotdeauna cu cei din jur, pentru ca oricum nu pot bea eu toata apa deodata si si altii sunt probabil la fel de deshidratati.
Firește.
Sunt curios dca in alte tari este la fel…adik orice padure are si uscaturile ei?….in Anglia am inteles ca iei amenda si daca arunci muc de tigara pe jos!
Da. Și la alții e la fel.
Eu sper ca le-au strans cei care se ocupa de curatenie in oras. Oricum, nu trebuie sa ne mire, ca doar s-a intamplat asa in toata lumea!
Sigur că l-au strâns.
Ce faci cu paharele e o problemă de bun-simţ. Ce faci însă cu sticla de şampanie? Răspunsul clasic al petrecăreţului român e simplu: o spargi de caldarâm, pentru cioburile aducătoare de noroc.
N-ai cum s-o spargi acolo unde chiar tu te bâţâi fiindcă vei dansa în cioburi, deci o vei arunca cu boltă în sus, să crăpe ea…când o cădea. De obicei în ţeasta cuiva.
Da, am văzut și eu câțiva de-ăștia, de-mi venea să le arunc eu sticle în cap.