În apărarea lui Piticu

Nu mă pricep la femei, dar bag de seamă că Piticu știe mai puțin chiar și decât mine. Sigur, sunt de acord că a greșit, dar nu cred că a greșit intenționat, și țin musai să vă spun de ce. Va fi interesant, citește mai departe!

În primul rând, Piticu este un tocilar, iar priceperea tocilarilor într-ale femeilor este nu nulă, ci de-a dreptul negativă. Și nu e numai vina lui că a crescut într-un popor lipsit de tandrețe și excesiv de rece.

Și ce face imaginația unui tocilar singur? Se hrănește cu scenarii de afecțiune imaginară, de genul privirilor etc, iar chestia asta este favorizată de ideile preconcepute pe care societatea le distribuie despre viața de noapte, despre alcool, despre femei.

Cu tot dragul o spun, Piticu este genul de om care stă singur la chef, sau care pleacă singur de la chef sau, altfel spus, dacă s-ar organiza o orgie publică în masă, Piticu este cel care ar face poze. Și ar sta pe sec.

Dar problema lui este că singurătatea asta nu este numai din vina lui și foarte multe dintre femeile (și o bună parte dintre bărbații) care astăzi aruncă în el cu noroi au perpetuat în societate stereotipuri tâmpite, de exemplu prin bancuri, prin distribuirea pe Facebook a unor faze tâmpit-haioase cu stereotipuri diverse etc.

Problema socială, însă, este mai gravă, pentru că foarte multe doamne și domnișoare, altminteri aparent OK, perpetuează niște stereotipuri tâmpite. Care stereotipuri ajung la bărbații singuri, care își caută ameliorarea singurătății ghidându-se după acele stereotipuri, ajungând mereu în același loc singuratic.

Ceea ce provoacă frustrări și o și mai dureroasă aprofundare a stereotipurilor (“am greșit undeva?”, “trebuia să fiu altfel?”), aspect care duce la modificarea mentalului, și se instalează un fel de depresie din ce în ce mai profundă, din ce în ce mai întunecoasă.

Sigur, Cristi Dorombach a greșit, dar să ridice mâna acela care n-a căzut niciodată în plasa stereotipurilor legate de sexualitate. Apoi să ridice mâna acela care niciodată n-a scris bălării pe blog, într-un moment de tristă neinspirație.

Piticu, deși nu avem tangențe amicale, este un bărbat normal, cu trăiri normale, cu nevoi normale, cu temeri normale. Dacă s-ar fi uitat la mai puțin p0rn cu “fake taxi” (disponibil pe toate site-urile de larg consum, de specialitate) și dacă n-ar fi pus botul la stereotipuri tâmpite, larg promovate în societate, nu s-ar fi ajuns aici.

Dar nici în glumă nu poți să-i dorești să fie violat, pentru că atunci ești la fel de mușcat de stereotipuri ca și el, ceea ce nu te face cu nimic mai bun decât subiectul criticii tale. Cu alte cuvinte, ești la fel de prost ca el, ceea ce este cam de cacao, pentru niște oameni, totuși, relativ inteligenți.

Și încă ceva: Cristi a primit mai multe bice-n spinare decât taximetristul. Întrebați-vă de ce.

Iar ca bonus, mulți sociologi ne explică faptul că 30 este noul 18, astfel că mulți oameni se comportă la 30+ ca niște puștani. Este, oare, numai vina lor?

De aia zic, hai să privim lucrurile în context, că nici albul nu-i alb, și nici negrul nu-i negru.

Și ca să încep să închei, în mod clar nu sunt de acord cu afirmații de genul “are chef de sex, ca de asta iesise in oras.”. Eu, când merg în oraș, am chef să beau și să mănânc, probabil și fata respectivă face la fel, deci hai să știm de unde pornim discuția.

Dar, repet, să ridice mâna acela care niciodată nu a căzut în plasa stereotipurilor, mai ales când informațiile sunt vagi iar subiectul este fierbinte.

Și să știți că și reciproca – iar cu asta chiar încep să închei – este valabilă, cu stereotipuri despre cum bărbații se agață în baruri, cluburi sau la plajă, și în niciun caz la bibliotecă sau la vreun club de dans, pictură sau desen.

Și n-aș fi scris despre asta, dar văd că toți pierdem din cauza stereotipurilor și așa ne grăbim cu toții să nu vedem ceea ce fiecare dintre noi a greșit la un moment dat, tânăr și naiv fiind…

Asta vreau să înțelegeți din tot articolul acesta, că oricine poate cădea pradă stereotipurilor, de data asta a fost Piticu, altă dată vor fi alții, iar o greșeală de cunoaștere poate duce la alta. Asta nu se face bestii, ne face umani. Păcat, însă, că ne mușcăm între noi cu aceeași dușmănie cu care ne luptăm, fiecare, cu eșecurile noastre, de parcă fiecare eșec personal ar fi din vina unui alt om! Și mereu altul e de vină, niciodată noi.

Eu zic să meditați mai mult și, la furie, să scrieți mai puțin. Vă ajută la umanitate.

P.S. Vrei să-mi demonstrezi că ești mai bun(ă) decât Piticu? Răspunde-mi la următoarea întrebare:

– Ce nu-i uman în a greși?

Iar dacă Piticu n-a greșit, spune-mi ce înțelegi din acest text.

2 Comentarii

  1. ice4you 13 martie 2015 la 19:13 - Raspunde

    Piticu este un labar marunt, care acum cativa ani, plecat de la tara explica restului ca viata in Bucuresti este viata, noi restul nu avem de unde stii.

    Nu ma mir ca il intelegi tu! 😉 Nu astepta si de la mine.

  2. Hot Wheels 15 martie 2015 la 01:23 - Raspunde

    Cand eram mic ma stresam sa inteleg oameni foarte mult, eram curios, eram interesant, energic vroiam sa ii inteleg, sa fac un bine.
    Cand am mai crescut am inceput sa cred ca parca am intrebat/am aflat tot ce era de stiut…
    Acum ca sunt mare obserb ca daca cineva cred ca el face bine poate sa fie si muntii impotriva lui, tot ca el este…
    Asa ca am decis sa nu imi mai bat capul cu oamenii, nu pentru ca nu ii inteleg ci pentru ca nu se inteleg ei pe ei si pur simplu fac doar cum cred ei.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.