Sau, altfel spus, femeile nu-şi asumă niciodată nicio vină. Iar dacă totuşi o fac, atunci poţi fii sigur că o să plăteşti cu vârf şi îndesat. Tot tu. Ce e interesant, este că în situaţiile importante tu eşti capul. Al răutăţilor, dar nu numai. Tu eşti ăla vinovat/ responsabil/ etc. Ele sunt nişte dulci.

Să luăm un exemplu de comportament tipic femeiesc, văzut într-o reclamă. El cu ea în bucătărie. Ea îi spune:

– Vei fi tătic. [Sau ceva de genul]

În aparenţă nu este nimic neobişnuit. Dar să ne gândim un pic. Să mai luăm câteva exemple cu o formulare asemănătoare:

– Va ploua.

– Vei merge la muncă.

– Vei spăla vasele!

Observaţi numitorul comun? Tu eşti cel care va face acţiunea. Sau altcineva fa face acţiunea, nu ea. Ca atare, dacă ea nu a făcut nimic atunci ea nu are de ce să se simtă responsabilă. De fapt, ce încerc eu să spun este că formularea "Vei fi tătic" este incorectă, pentru că aruncă vina/ responsabilitatea doar în grădina bărbatului. Formularea corectă este:

– Vom fi părinţi!

Că doar de aia l-au/ l-aţi făcut împreună. Copilul.