Articol răsărit din discuţia cu Zoso de aici, şi în continuarea articolelor 1 şi 2.

Englezii sunt atenţi la balanţa dintre importuri şi exporturi, astfel încât se feresc să stea cu deficitul comercial pe înalte culmi de civilizaţie şi progres. În Irlanda de Nod eu am văzut o treabă: 30% din alimentele din supermarke-urile principale erau produse local, adică la mai puţin de 250 de kilometri. 10% erau de import din alte ţări. Restul erau produse în ţara respectivă.

Noi nu avem chestia asta. Că pe român nu-l interesează unde se produce. Că el îi mai cimeg.

Vreau să spun că în Irlanda de Nord există o veche tradiţie de creştere şi sacrificare a porcilor. Şi produsele erau marcate cu „Local pork”. La fel şi legumele: cartofi, varză, etc. De unde? În supermarket-urile româneşti am văzut prea puţini cartofi de ai noştri. Am văzut, însă, o gărlă aduşi din Egipt. Asta că să-şi mărească lanţul de magazine profitul cu 1-2 bani pe kilogram. Nu-l interesa pe el ce şi cum îi cu economia locală. Ori aşa ceva nu se acceptă acolo. Acolo pubicul taxează. Acolo publicul întreabă. Şi dacă o dai la întoarsă te taxează şi ieşi din afacere.

Aici, la noi, toţi tac, ca varza-n păpuşoi.

De aia avem o balanţă comercială cu un deficit imens. Sunt ţări în Europa care nu au 30 de miliarde în toată economia lor, dar noi avem deficit comercial. Hai că suntem tari!