Liniștea sufletească și iubirea
Liniștea sufletească este o dovadă a iubirii la fel cum erecția este o dovadă a pasiunii.
Lăsând ironia asta fină la o parte, am observat un îngrijorător număr de oameni care atunci când, din varii motive, aveau liniște sufletească erau atât de naivi încât să creadă că aceea este iubire.
Și e fals. Pentru că iubirea, frumoasa iubire, are un preț ce se plătește printr-un anume tumult, prin anume trăiri discrete, irepetabile și indiscriptibile. Or, aceste trăiri se opun conceptului de liniște sufletească.
În fine, poate îmi scapă ceva. Voi ce părere aveți? Se exclud, sau nu, iubirea și liniștea sufletească?
Eu zic că se completează, nu se exclud.
Interesant. Se prea poate. 🙂
Atunci cui îi mai trebuie iubire? Nu mai bine îmbătrânesc pe cale naturală? =))
Contează și drumul pe care mergi, nu doar destinația. =))
Ca bine zici. “Liniștea sufletească este o dovadă a iubirii la fel cum erecția este o dovadă a pasiunii” ar trebui sa devina citat 😉
=)) Da. Clar ar trebui citat.