Miza eșecului privatizării CFR Marfă
Privatizarea CFR Marfă a fost impusă de FMI ca și condiție pentru semnarea acordului de tip stand-by, ca măsură de a se asigura că bugetul de stat nu mai pompează bani într-o companie căpușată politic, iar guvernul Ponta 2 s-a angajat să facă treaba asta.
Dintr-o discuție precedentă știu că:
Potrivit regulamentului CE 1083/2006 (care se refera la gestionarea fondurilor structurale – vezi: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2007/general/ce_1083(2006)_en.pdf), anexa III, rata de cofinantare de la bugetul national a programelor cu finantare europeana este de 15% (respectiv 85% din fonduri UE) pentru statele membre in care PIB-ul mediu pe cap de locuitor in perioada 2001-2003 a fost sub 85% din media UE pentru aceeasi perioada. Romania face parte din aceste state membre.
De asemenea, pentru a atenua efectele crizei economice, s-a luat masura ca in tarile care fac obiectul unui program de asistenta pentru balanta de plati, ajustare economica sau stabilitate financiara aceasta rata de confinantare sa fie scazuta/crescuta cu 10% (adica sa se reduca la 5% in cazul cofinantarii nationale / sa creasca la 95% in cazul finantarii europene) – detalii in pagina care se refera la influenta crizei asupra evolutiei politicii regionale (http://ec.europa.eu/regional_policy/what/crisis/index_en.cfm).
Romania face obiectul unui astfel de program de asistenta (comun intre FMI, UE si Banca Mondiala) – detalii despre program sunt aici: http://ec.europa.eu/economy_finance/assistance_eu_ms/romania/index_en.htm.
Ce înseamnă asta? Că atâta vreme cât România are un acord cu FMI (nu e musai să luăm bani împrumut, putem avea un acord preventiv, de tip stand-by) și Banca Mondială, 95% din banii oricărui proiect de infrastructură sunt finanțați de Uniunea Europeană. Asta înseamnă că, dacă guvernul României pune la bătaie două miliarde de euro pentru investiții, așa cum se laudă, întregul buget alocat de U.E. pentru perioada următoare ar fi absorbit într-un an, un an și un pic.
Cât ne costă să nu privatizăm CFR – adică eșecul de ieri – și să rupem acordul preventiv cu F.M.I. și Banca Mondială? 15% din 40 de miliarde de euro, adică șase miliarde de euro, cu patru miliarde de euro mai mult decât dacă guvernul ar acționa competent. Asta, pe lângă mărunțișul de 1 – 2 euro de român pe care GFR îi va primi drept despăgubiri de la statul român.
Guvernul știe, desigur, asta. Și cred că are doar interesul de a destructura CFR Marfă, interesul lor corupt politico-economic fiind de ordinul a sute de milioane de euro. Asta înseamnă că, pentru a face ei câteva zeci de milioane de euro, noi trebuie să pierdem patru miliarde. Nu pot să ne fure direct, așa că acționează într-o asemenea manieră, încât să pară mai de grabă incompetenți, decât corupți.
Deci, când spunem CFR Marfă, ce ar trebui să spunem, de fapt? Material rulant de o jumătate de miliard de euro, obligații de cofinanțare de patru miliarde de euro și niciun vinovat.
Concluziile le trageți voi.
Trackbacks/Pings