Nu dacă ați urmărit știrile cu Ilici. Aseară, de ziua lui, la Ateneul Român a fost filmat. Cam așa: s-a îngrășat considerabil – ceea ce pentru un om de vârsta lui este semn de rău augur (pentru el și apropiați) – și nu prea poate să se mai miște. Mi-a stat somonul afumat în gât când am văzut că nu putea să coboare singur treptele ateneului și-l ajutau gărzile.

Coliva Ion Iliescu (cu Bombonel)

Mă gândesc că poate-mi face o surpriză și crapă până la ziua mea deși, nefiind pretențios, n-aș zice nu nici dacă s-ar duce la tac-su în iad de Paște. Chiar cu riscul să dispară englezește din cavou și să ne râdă-n față peste trei zile, zicându-ne că a venit să ne izbăvească de păcatele democrației.

De asemenea, mai știu că bolșevicul bătrân, „Mumia Deșertului”, vrea să publice, cât de curând, o carte auto-biografică intitulată „Iliescu, om și lider” prin care, într-o încercare erudită de a-și ascunde erorile și faptele de netrebnicie, va nara acele semi-adevăruri care-i sunt necesare întru curățirea memoriei publice. Practic, ceea ce va rămâne după el va fi un rău imens împărțit la o jumătate de țară. Și o carte prin care ne-o va trage zâmbind, chiar și după moarte.

Desigur că volumul va conține și adevăruri, dar și inepții și minciuni sfruntate. Or, cine să se certe cu o carte? Cine va ști, peste o sută de ani, cât de mult rău ne-a făcut comunistul acesta dacă, în cartea sa, bolșevismul privindu-se în oglindă va părea drept democrație originală?

Oricum, n-am uitat ce am promis, iar sănătatea sa șubredă nu face decât să-mi dea apă la moară. Pe de altă parte, gândiți-vă că unele străzi și chiar o comună îi vor purta numele…

În fine, să nu-i fie țărâna ușoară. Sper să aibă ceva dureros, gen cancer, cu o durere pe care nici morfina să nu i-o taie. Și sper că-n clipele când va halucina de durere, va vedea chipurilor tuturor oamenilor nevinovați morți la Revoluție și la mineriade și, cu fiecare lacrimă a fiecărei mame neputincioase, sper că iadul îi va deveni mai fierbinte, cum fierbinți i-au fost rugile poporului acestuia atât de încercat.

Ilici, bolșevic lipsit de scrupule, oare îi vei râde și morții în fața așa cum ne-ai râs și nouă?