Ies de dimineață vânjos din Kaufland. Aveam ceva bagaje cam grele, așa că a trebuit să iau un taxi. Eh, mă duc în stație, intru în prima mașină, că așa e civilizat, și-i spun omului unde mergem.

Cum să spun? Drumul era simplu: înainte, treci de intersecție, mai mergi un pic înainte și apoi faci la dreapta. Complicat, nu? Nu. Deloc. Cred că aș putea dresa până și o găină senilă să meargă unde trebuie. Omul, ce face?

Simplu, merge înainte, iar în intersecție face la dreapta, ca să mă bage pe o rută ce poate ocoli o jumătate de oraș (pe strada București și, de acolo, Dumnezeu cu mila). Și boul m-a văzut cu bagaj mult, deci clar eram din oraș. Dar, nu, n-a băgat de seamă.

Eh, după ce am văzut că a făcut dreapta, l-am întrebat de ce n-a mers înainte, pe ruta cea mai simplă. S-a ofticat brusc și nici bună ziua nu mi-a dat când am coborât, borâtul naibii. Îmi pare rău că nu i-am reținut numărul, să-i fac o nefăcută nesimțitului.