NATO și apărarea colectivă în cazul unui atac cibernetic de proporții
NATO își propune implementarea unor politici colective de apărare informatică. Frumos, dar nu complet util, să explic de ce.
Dacă eu m-apuc să babardesc informatic niște ruși sau niște chinezi, ăia lucrează cu autoritățile române care numaidecât mă saltă și-mi dau interdicție de folosire a computerului, plus o perioadă de relaxare la răcoare și gratii…
După părerea mea, ar trebui ca – în lumina evenimentelor recente – statul român să introducă în legea privind securitatea informatică un articol care să disculpe de orice vinovăție persoanele care învață să hackerească ținte din țări care ne atacă pe noi.
Da, știu că rușii sunt mega, că și chinezii sunt mega tocilari, dar să nu credeți că românii sunt blegi. Pur și simplu, mulți ne-am lăsat de meserie după ce a intrat în vigoare legea securității informatice, la 1 Iunie 2000…
Pentru cei mai tineri, la începuturile internetului în România se putea hackeri în voie, că nu aveai ce să pățești, că legea nu prevedea pedepse pentru cei care-și făceau de cap pe internet și, din acest punct de vedere, cea mai tristă zi din viața mea a fost 1 Iunie 2000, când legea mi-a răpit aripile.
De unde, până atunci, hackeream vecinii cu R3X, phishing, social engineering și alte unelte, a trebuit să mă las de treabă pentru că nu doream să înfund pușcăria…
În schimb, acum mi-ar plăcea să reiau de unde am lăsat, să actualizez, să îmbunătățesc și să perfecționez curiozitatea asta a mea…
Bașca, m-aș înscrie și într-un registru național al profesioniștilor cu risc de penetrare a sistemelor informatice ale altora, dacă asta m-ar scuti de pârnaie, când aș face câte vreo nefăcută…
În fine, ideea este alta: nu poți forma specialiști în război cibernetic, câtă vreme îi trimiți la pușcărie.
P.S. Știu că textul are multe puncte puncte. Nu pot spune cât aș putea spune, mai și las să se înțeleagă.
P.P.S. Aș avea ce să dau la schimb, pentru imunitate pe viață.
Lasa un raspuns