Nici nu-și imaginează ăștia cât sunt de mici și pișpirici, mă gândeam plimbându-mă pe aleile romantice ale Rezervației Dendrologice Simeria. Chiar simțeam o rușine apăsătoare în sufletul meu de contemporan ca ei.

În vreme ce mai marii potențați ai unor vremuri apuse plecau în expediții spre Antarctica (Emil Racoviță, potențat pe bună dreptate) sau construiau fel și fel de instalații (marii boieri și oameni de afaceri), în timp ce unii și-au tras parc dendrologic în curte, ăștia construiesc biserici.

Să ridice mâna cine nu vede nicio problemă aici.

În loc să folosească banii pentru promovarea cunoașterii, gibonii ăștia mai mult înnămolesc mințile și așa semi-cretinoid-amorțite ale conaționalilor noștri, că atât îi duce mintea lor de giboni, primate inferioare. Iar dacă generațiile de dinainte prețuiau mai mult decât noi cunoașterea, asta nu înseamnă decât că noi, cu adevărat, am intrat într-o umbră culturală reminiscență a Evului Mediu.

De aceea, două sunt concluziile mele:

1. Marketingul religios este atât de bun, încât îi poate face și pe atei să-și dea în cap din motive religioase.
2. Nici nu-și imaginează ăștia cât sunt de mici și pișpirici în valoarea lor umană. Mintea lor nu poate concepe că, în marele templu al umanității, ei sunt doar niște musculițe de oțet ce irită cu zgomotul lor inutil.

Dar cine să înțeleagă? Și cui să-i pese?