Mă gândeam, vizavi de precedentul articol despre biserici şi blocuri turn, la o chestie. La noi se construiesc biserici multe. La ei se construiesc spitale, clinici, adăposturi, chestii. Ei construiesc soluţii, noi construim sepranţă. Deşi cred că speranţa în viaţă te ajută mult, consider că mai  mult te ajută o soluţie.

Cred că de multă vreme avem boala asta. Adică no, construim biserici în speranţa că Dumnezeu ne va rezolva problemele, în loc să ni le rezolvăm noi. Dumnezeu dă, dar nu bagă şi în traistă. Adică ne ajută cu soluţii de construire a lăcaşelor de cult, la fel cum ne-ar ajuta dacă ne-ar da mintea să folosim banii ăia ca să construim ceva cu rol social şi funcţional direct.

Cred că bunul Dumnezeu este bun şi nu se supără dacă, de exemplu, în loc să construim o biserică construim un spital de banii ăia. Cred că i-am place mai mult Dumnealui.