Nume de firme
La cel puţin unul din cursurile din domeniul afacerilor, pe care le-am făcut în timpul facultăţii, mi s-a inoculat ideea decentă cum că numele firmei trebuie să aibă o gară cât de cât cu doemniul de activitate. Că, deh, ajută la marketing.
Exemple de nume aiurea, fictive:
- Electrorulmentul Făgăraş – gogoşerie.
- Metalpower Slatina – Fast Food.
- Corporate Systems Iaşi – fabrică de mobilă.
Ei, evident că numele aiurea trebuiesc evitate că, deh, te faci de cacao. Bine, unora li se pare OK. Mie mi se pare o improvizaţie neinspirată, de genul: "Merge şi aşa", care spune totul despre standardele de calitate ale companiei. Nu, nu merge şi aşa:
Numele companiei de mai sus mi se pare că are mai multă treabă cu vacanţa. muntele şi skiul. În niciun caz această denumire nu-mi trezeşte în minte imaginea unor sisteme hidraulice, etc. În niciun caz. Dar, deh, poate îmi scapă mie, iarăşi, ceva.
mda… ciudatenii ale economiei de piata romanesti… numele firmei e prea scump sa il schimbe… cata incredere sa ai, sa colaborezi cu o astfel de firma?
😆 Asta mă întreb şi eu. 😆
Mai mult ca sigur că firma avea sau încă are ca obiect de activitate transportul de persoane sau turismul, iar de sisteme hidraulice se ocupă doar de la o vreme sau doar ca activitate colaterală, acesta nefiind principalul obiect de activitate preconizat de patron atunci când şi-a făcut firmă. 😉
😉 Este logic, normal. Este legal, desigur. Este de bun simţ: discutabil. 😉