După cum știți, nu sunt pasionat de religie, dar sunt afectat de efectele religiei asupra familiei, a societății, a oamenilor și sufăr văzând că oamenii suferă din cauza religiei. Rin păcate, unii și-o fac cu mâna lor, chiar educați fiind, iar unul dintre cei suferinzi este un intelectual bine-intenționat, dar rău format. Ca om.

După #colectiv, s-a dat dezlegare la batjocorirea sentimentului religios al creștinilor tradiționali. Nu și al islamiștilor radicali, Allahu ferește! Cei care râd de babele noastre închinătoare la moaște n-ar critica deloc stridențele de la GayParade. N-ar fi cool!

Mihail Neamțu

L-am întrebat pe domnul Neamțu dacă ne poate oferi niște exemple de batjocură a sentimentului religios al creștinilor. Încă n-am primit răspuns, deci mai aștept. Totuși, ideea este asta, că lumea face mișto de religie pentru că oamenii se duc la moaște.

Desigur, problema este că nu s-a dat dezlegare și la batjocorirea islamiștilor radicali, cel puțin aceasta este prima idee enunțată de omul nostru. Și, desigur, generalizarea greșită continuă cu aceea că nu este corect să te iei de pupătorii de moaște, dacă nu te iei și de homosexuali. Înțeleg că dumnealui vede o legătură mistică între necrofilie (moaște), pedofilie (islam) și homosexualitate (gay parade).

Eu, sincer, n-o văd. Și cred că este mai bine așa, înseamnă că am mintea suficient de clară și de puțin îmbibată de religie încât să văd ridicolul. Dar nu despre asta am scris, de fapt, ci am vrut să evidențiez două aspecte aici:

1. În primul rând, acesta este un exemplu despre cum religia îți alterează gândirea și vezi legături mistice acolo unde, de fapt, nu există nimic.
2. Trăind într-o țară majoritar ortodoxă, este normal să ni se pară că biserica ortodoxă este cea mai supusă atacurilor, dar este doar o iluzie izvorâtă din aceea ce țara fiind majoritar ortodoxă, are în mod principal o anume serie de dogme de care se face mișto. Dacă eram o țară catolică, de catolicism se făcea cel mai mult mișto, iar dacă eram taoiști, de taoiști se făcea mișto cel mai mult.

Dar divaghez și vreau să revin la ideea inițială, aceea că aceasta este forma de dragoste creștină cea mai neaoșă, dacă râzi de noi, să râzi și de ăia de care vrem noi să râzi. Iubește-ți aproapele nu se aplică.

Accept critica. Sunt ateu. Nu am fost mereu așa. M-am trezit, mi-am pierdut și aripile, și coarnele izvorâte din religie, plutind printre gânduri și realizez  că nu pot să urăsc nediscriminat, pentru că așa mi-ar zice unul sau altul, și nu urăsc nici măcar religioșii, mergând pe principiul: urăște religia, dar iubește religiosul.

Sunt foarte mulți oameni pe lumea asta care, dacă n-ar fi fost tâmpiți de religie, ar fi niște binefăcători universal(i).