O chestie ce ţine de încredere
Dacă eşti fată şi la 25 de ani mama ta încă îţi impune să fii acasă la ora 0 (12, miezul nopţii) înseamnă că undeva pe drum ai greşit. Înseamnă că undeva ai eşuat în a te comporta ca un adult responsabil.
Cauzele sunt multiple, de la răzvrătire pentru toate mărunţişurile, până la incapacitatea părinţilor de a te vedea ca pe un om matur. Nu contează naparat cauza, cât efectul asupra ta şi a acelora care te vor în viaţa lor şi după ora respecitvă.
Nu este o chestie atât de rară pe cât s-ar crede. Pur şi simplu unele fete au asemenae interdicţii şi la vârste departe de a fi fragede. Şi e păcat. Dacă până la 25 de ani nu le-ai arătat părinţilor că eşti responsabilă pentru viaţa ta… De băieţi nu mai zic (şi sunt, mai puţini, dar sunt)!
Iti spun eu ca fata,nu mai stau de 7ani in acelasi oras cu parintii. Avem o relatie foarte buna, ne iubim, insa e mai bine sa ne vedem rarut si cateva zile sunt suficiente.
Nu le-a creat probleme pana la varsta asta, insa de ar fi sa stau cu ai mei acuma si sa nu dorm acasa … cred ca mi-ar pune niste intrebari… :s Nu cred ca ar putea sa-mi impuna sa nu plec de acasa, insa sigur m-ar \”toca\” cu morala si intrebari :). [b]Deci fii intelegator[/b] 🙂 Ca de la un moment dat ti-e greu sa mai auzi morala aia si reprosurile degeaba 🙂 si actionezi in consecinta.
Da, este şi acesta un punct de vedere pe care nu-l aveam.
Sunt in aceeasi situatie ca si puiutu.
Daca vorbesc cu ei la telefon si am muzica pornita imediat sar si ma intreaba \”unde esti?\” Daca sunt in oras dupa 9 seara si le spun asta imediat sar cu gura ca e tarziu si ar trebui sa fiu acasa. Daca se intampla sa nu dorm acasa nici nu le mai spun ca nici nu vreau sa-mi imaginez ce iese.
😆 Interesant. Nu ştiu ce să spun, sau dacă este vreo soluţie. 😆
eu am avut mereu reguli: sa ii anunt pe unde plec, sa intru in casa cand se insereaza sau la 10 cel tarziu. Nu ma deranja.
Acum am ajuns sa fiu o persoana foarte punctuala: nu inarzii pentru ca stiam atunci ce patesc daca intarziam [teoria chibritului pentru cateva minute- si sincera sa fiu nu aveam nici timp si nici chef de asta] asa ca preferam sa ajung la timp.
cat de sunatul in timpul facultatii cu: unde esti, cand vii, cu cine esti si tot asa…i-am invatat sa nu ma mai intrebe. pentru simplul motiv ca deja nu mai aveam doi ani si stiam foarte bine ce si cum sa fac 😀
Paaarents :)))
😆 Întâi părinţii îşi educă copiii. Apoi vine un moment în viaţă când şi copiii trebuie să îşi educe părinţii. 😉 Tu ai aflat asta deja. 😉
am avut si un foarte mare noroc sa am niste parinti intelegatori. asta depinde in mare parte si de ei…ca daca is batuti in cap degeaba le explici tu. trebuie sa invete si ei de la tine, asa cum si tu ai invatat de la ei 😀
😆 Da, şi noi avem noroc de părinţi rezonabili. 😆