Mă uitam la Prima TV şi, la ştiri, era un reportaj despre un tip de 23 de ani care dorea să se sinucidă fiindcă nişte poliţişti în civil i-au stricat singura sursă de venit: un nai.

Mă abţin să vorbesc despre acei poliţişti (neidentificaţi) care în loc să-şi manifeste autoritatea faţă de infractori reuşesc să o facă cu brio în faţa unora bătuţi de soartă.

Nu pot, însă, să mă abţin, cănd vine vorba de un jurnalist care, la finalul reportajului, regretă faptul că omul nu s-a aruncat de pe bloc, prin spusele sale: "dar oare care a fost costul intervenţiei, ambulanţă, poliţie, etc etc etc?" (am citat aproximativ din memorie).

Eu sunt de părere că viaţa nu are preţ şi că intervenţia a fost un succes. Da, a avut un cost. Dar vin şi eu cu un scenariu: echipa de ştiri se deplasează în teren pentru realizarea unui reportaj şi, la un moment dat, şoferul scapă maşina de sub control astfel încât vehiculul se opreşte într-un copac.

Normal, la faţa locului vin şi două ambulanţe, deşi se ştie că niciul dintre pasageri nu mai are semne vitale. Şi reuşesc, totuşi, să resusciteze victimele şi să le transporte în stare gravă la spital, unde, în timp, se reuşeşte recuperarea totală a lor.

Întrebare tâmpită: era mai bine dacă nu veneau nenorocitele aile de ambulanţe? Economiseam nişte bani, nu? Că ăla este ţelul: banii, nu viaţa.

Huo! Te-am scos de la inimă!