După un secol de liberalism exemplar, comunism și apoi socialism (toate pe fond de democrație mai mult sau mai puțin veritabilă) oamenii au uitat că sărăcia este o boală mortală. Și de aici ni se trag niște chestii.

Nu o să ascund faptul că îmi doresc să fiu băgat. În principiu ca să pot să scap dacă, Doamne – ferește, îmi trebuie o aspirină. Că despre asta este vorba. Ești sărac și dai banii pe alcool și țigări, dar n-ai bani de-o aspirină? Păi poate că ar trebui să mori, că natura așa zice.

Te caci și nu te speli pe mâni, faci o infecție din aia horror și nu ai bani să te tratezi? Păi, după cum zice și natura, ar trebui să mori. Prea multe politici socialiste duc la îndobitocirea pululației: să ne scape statul, să ne ierte, să ne ajute.

E păcat.