Nici nu m-am trezit bine că m-am pus să fac o cafea iar televizorul era pornit în bucătărie, pe Realitatea TV, unde se discuta despre pensionari. Vă daţi seama că m-am scârbit de dimineaţă (mă rog, e ora 13).

Mă mâhneşte nesimţirea unor boşorogi comunişti şi nu, nu mă refer la toţi pensionarii, ci la ăia cu pensii mari, de peste 1000 de euro, că sunt mulţi şi grăsuţi. Admit că teopreti au dreptate, într-o ţară liberală ar avea dreptate, adică atât ai avut salariul şi atât iei la pensie, într-o corelare directă. Numai că, practic, nu e chiar aşa, pentru că pensia este o unealtă a politicii sociale, care poate să fie orice, numai liberală nu.

Într-adevăr, pensia este un drept, însă un cuantum al pensiei mai mare de două salarii medii pe aconomie (în jur de 3,000 de lei) nu ar trebui să fie o obligaţie pentru niciun guvern din România. Şi vin şi cu o justificare: majoritatea salariilor pe care se bazează pensiile mari (sau speciale) au fost plătite de bani publici, de la buget.

Practic ei au vrut să li se dea şi în timpul activităţii normale dar şi la pensie. Poate or vrea şi după moarte, că deh, să li se tot dea. Or, aici consider eu că vine nesimţirea. Cred că este cel puţin greşit (ca să nu spun altfel) să ai pretenţii la o pensie mai mare decât salariile a doi oameni activi din câmpul muncii. Pentru că este o pensie de stat, nu privată. Desigur, se vor gîăsi mulţi care să spună că nu este aşa, însă câtă vreme salariile care validează cuantumul pensiei au fost date de la stat…

Unde greşesec?