Elevii de liceu stau la scoala cate 6-7 ore pe zi, iar pe langa acestea, [mai au şi] activitatile extrascolare si [sau] nesfarsitele teme.
Propun, in calitate de elev in clasa a X-a de liceu, sa stopam aceasta "obsesie" a profesorilor de a ocupa timpul liber al adolescentilor.
Orice copil ar trebui sa astepte week-end-ul ca pe o mini-vacanta in care sa se relaxeze, si NU ca pe una [o perioadă] in care sa invete non-stop ca si la scoala.

Corectura îmi aparţine. Deci omul face o petiţie online pentru că el consideră că are prea multă şcoală. Ceea ce mi se pare extrem de tâmpit, ţinând cont de faptul că se exprimă cu dificultate, ceea ce, pentru un elev de clasa a X-a îmi pare extrem de trist.

Când eram în şcoală, în ciclurile inferioare, îmi făceam temele duminica. Şi nu doar eu, ci toţi cei pe care îi cunosc. Toată generaţia mea considera că are liber Sâmbăta şi Vinerea după amiaza. Atât. Şi ni se părea normal.

Adică un om merge la muncă cinci zile pe săptămână. Noi mergeam la şcoală tot cinci zile. Numai că şcoala fiind mai uşoară decât munca, ne rezervam câteva ore duminica pentru temele ce le aveam de făcut pentru Luni. Şi ni se părea normal.

Nu cârâiam că stăm prea mult la şcoală, că sunt prea multe materii sau ceva. Pentru că singura noastră datorie era să învăţăm. Atât. Or, pentru unii, asta e deja prea mult, lucru care mă scârbeşte. Tinerii de compun porcării din astea ar trebui să ştie că pe vremea noastră:

• Reciclam manualele. Adică terminai clasa a VII-a, dădeai manualele mai departe către cei ce vor merge în clasa a VII-a. Manualele erau vechi şi ponosite, nu noi şi lucioase. Dar îşi îndeplineau rolul.
• Generaţia mea a prins introducerea PC-urilor pe piaţă. Dar am găsit echilibrul şi voinţa necesară folosirii lor, chiar şi pentru jocuri, în limite de timp rezonabile şi corespunzătoare ciclului de învăţământ în care ne aflam. Şi asta este important, pentru că părinţii nu erau obişnuiţi cu acest mod de petrecere a timpului liber.  Puteam să ne jucăm cât consideram noi, fără să uităm, însă, că avemn nişte obligaţii. Cum ar fi şcoala.
• Învăţam şi ceea ce nu ne plăcea. Mie, de exemplu, nu mi-a plăcut limba latină. Pentru că verbul este în general la sfârşitul propoziţiei şi până aflii care este miezul acţiunii descrise în propoziţie te plictiseşti [După normele gramaticale latine propoziţia ar suna cam aşa: Pentru că în general la sfârşitul propoziţiei este verbul…]. Consideram că nu poţi avea pretenţia să devii un om complet fără să ştii câte un pic din toate şi mult din ceea ce-ţi place. Şi ni se părea normal.
• Ne distram în timpul liber. Chiar dacă asta însemna doar o oră pe zi. Să nu exagerăm, în general ne distram mai mult.
• Ne ghidam după principiul: dacă e cal să tragă la căruţă, dacă e copil să înveţe şi să se joace.
• Nu ne-am plâns niciodată că e prea greu ghizdanul. În fond şi la urma urmei noi făceam sport.

Acum, însă, nu mai e aşa. Acum nu mai este OK să înveţi mult, că te strici la minte. Deşi lecţiile au devenit mai uşoare iar manualele dau mură în gură.

Acum se consideră că şcoala se termină după ore, ceea ce era de neînchipuit pe vremea mea. Şcoala nu este o uzină unde să mergi doar câteva ore pe zi, fără să ai o continuitate a activităţii şi după orele de program.

Acum… E jale!