În conjuncţie cu ce povesteam aici, aici şi aici.

Se face timpul de plecare şi alergăm cu bagajele la tren. Când să intrăm pe peronul 1 (că de acolo luam trenul) erau nişte CFR-işti care verificau biletele astfel încât să nu intre în tren cei fără bilet! Ne urcăm în tren în ultimele secunde. Şi trenul, of, Doamne! Plin ochi! Însă doar pe culoar. Majoritatea compartimentelor erau doar pe jumătate pline.

Îmi fac curaj să mă strecor cu dulapul (un geamantan – bagaj de cală de dimensiuni extrem de mari în care am băgat lejer şi bagajul de mână de pe avion) printre oamenii de pe culoar. Unii dintre ei comentau că de ce m-am urcat în tren aşa de târziu, că unde vreau să merg şi alte alea. Eu, politicos fiind, le spuneam: hai domnule, că vreau să mă duc la locul meu de pe bilet şi că oricum vin de la 2000 de kilometri depărtare, că-s obosit, şamd.

Ce nu mi-a plăcut mie: ăştia, în general, nu aveau bilet. Şi exact ăştia comentau. Şi naşul n-avea nicio gară cu ei că sunt blatişti! Eu nu înţeleg:

De ce nu face CFR-ul controale cu angajaţi de tip mysterious client (client misterios) ca să vadă care ia şpagă şi care nu, astfel încât să acţioneze în consecinţă! (R: Pentru că nu vrea! Câtă vreme le dă statul subvenţii n-au ei nicio gară cu cine ia bilet sau şpagă şi alte asemenea. Măcar din acest motiv: încasări mai multe fără a creşte preţul biletului sunt de acord cu privatizarea CFR. Dar cine să o ia?!?)

Nu vorbesc în necunoştinţă de cauză! L-am văzut pe controlor luându-şi partea (adică şpagă pentru că n-avea cum să fie partea lui! Banii ăia se cuvin CFR-ului şi nouă, tuturor celor care luăm bilet şi merităm condiţii decente pe tren.)! Jur cu mâna pe inimă că dacă eram un CFR-ist de rând, adică nu controlor, şi-l vedeam pe un coleg controlor că ia şpagă în loc să taie bilet, jur că-l băteam până pricepea că este de datoria lui să colecteze bani pentru CFR, nu pentru el. Îl stingeam cu bătaia până pricepea că nu accept să-mi fie furaţi bani din salariu, pentru că, evident, din banii de bilete îşi ia orice CFR-ist salariul. Să zică mersi că nu-l aruncam din tren, în mers, să-şi rupă mâinile alea cu care fură, fură şi iar fură!

Şi voi ştiţi care este partea sadică? Nouă ne-au controlat biletul de vreo 4 sau 5 ori! Controlori diferiţi! Dar pe blatişti nu i-au coborât în prima staţie, aşa cum ar fi fost corect! Că doar deh, oameni suntem. Înţeleg, omenia ca omenia, dar să nu ne batem joc!

Şi să vă mai zic o fază! La un moment dat intră în compartiment un cerşetor, bolnav cică. Că daţi-mi şi mie, bla bla bla. Şi i-am zis că nu. Doar v-am mai sus că nu dau bani la cerşetori! Şi tot insista pe lângă o doamnă (fie vorba între noi, era mai vulnerabilă). Şi îi spun de vreo 5 ori că nu primeşte nimic şi să plece! Iar el nu şi nu! Şi mă ridic să-l scot afară. Am 26 de ani, am fost sportiv. Am lucrat şi la şanţuri şi tranşee, cum am lucrat şi ca cercetător. Deci nu-s chiar momâie. Şi mă împingeam cu omul acela. Avea forţă, bolnavul! De fapt după vâna pe care o avea jur că era mai sănătos ca mine! Tonus muscular gârlă, cum doar munca pe câmp îţi poate da. Şi puţea şi a alcool. Şi-i zic:

– Ia ascultă domnule, poi nu ţi-e uin pic ruşine? Dumneata te faci bolnav şi tot, dar te împingi ca un bivol să nu te scot afară! Şi mai puţi şi a alcool.

Replica lui:

– Eu a alcool? Prostule!

Cel mai deştept cedează aşa că i-am închis uşa în nas. Se uitau blatiştii la mie că ce tupeu am şi alte alea, dar n-a zis nimeni nimic. Cerşetorul a plecat mai departe. Întrebare: de ce se tolerează asemenea activităţi pe tren? Oare avea bilet?  Şi dacă da, oare cu ce bani l-a luat? Dacă nu avea bilet ce căuta pe tren?

În fine, eu vin cu o propunere: de ce să nu-i lăsăm pe pensionari să circule gratis? Că şi aşa doar jumătate din pasageri au bilet! Măcar aşa poate se vor umple trenurile şi nu vor mai avea blatiştii pe unde să stea!

Zic şi eu, nu omor pe nimeni! Îmbunătăţirea faţă de anii precedenţi este că măcar nu mi-a ocupat un blatist locul, cum se întâmpla până nu demulti, fiind nevoit să mă cert cu el.