Într-un mesaj transmis românilor acum două luni, fostul preşedinte ceh, care s-a stins din viaţă ieri, deplângea înlocuirea idealului atins al prăbuşirii comunismului cu iluzia profitului rapid.

Sursa

Pasajul de mai sus m-a pus pe gânduri și m-a ajutat să văd o nouă perspectivă a conceptului de repede și bine, pentru că, în esența opiniei mele, la asta se referă. Și poate ar trebui să-mi aștern gândurile pe hârtie pentru a le putea, la o adică, sintetiza mai bine într-o zi.

Astfel, nu cred că după prăbușirea comunismului poți să treci la capitalism. Pentru asta ai nevoie de industrie și de servicii, iar acestea se clădesc în timp din sămânța proto-capitalismului care acoperă golul lăsat de economia planificată.

La fel cum nu cred că poți clădi o căsnicie dintr-o relație vijelioasă și intensă, cu escaladări și calmări rapide. În fond, echilibrul conjugal se construiește în timp.

La fel, cariera și munca se construiesc în timp. Trebuie să greșești, trebuie să te ambiționezi să devii mai bun, trebuie să crești și-ți trebuie timp pentru asta.

Nici democrația și nici prosperitatea nu s-au construit într-un deceniu, la fel cum nici prosperitatea nu ajunge în toate păturile sociale, la fel cum timpul social nu se măsoară în ani ci în cicluri electorale care să-i permită societății să crească prin diversitate.

Ce încerc să spun este că, pe fondul unei mentalități socialiste anti-progresiste, noi am încercat să clădim un capitalism barbar și original. Și am creat un socialism barbar anti-capitalist, în care a fi bogat din munca ta este o rușine.

Și avem nevoie de timp pentru a învăța să fim progresiști, să progresăm și să învățăm că toți cei care muncesc trebuie să trăiască, respectiv că lenea este o rușine și trebuie pedepsită. Or, aceasta este o schimbare ce nu se poate face nici repede și nici bine.

Dar oare este creștinește să spui asta?