Se întâmplă ceva cudat de la o vreme, de prea multă vreme. Într-un anume context şi Arhi vorbeşte despre asta:

"Uite-aşa, ajung să nu mai îmi exprim sentimentele si gândurile pe blogul personal[…]. Şi uite-aşa, ajungi să te simţi încorsetat pe propriul site. Ceva trebuie să se schimbe. Până unde o să ajungem?"

Sunt prea multe lucruri care nu me se par OK astăzi. De exemplu dacă eşti bărbat şi scrii poezii eşti ghei. Dacă scriu despre iubire (atât cât îmi permite sufletul să mă deschid pe internet) sunt bolnav, pervers, obsedat sexual. Dacă nu scriu despre iubire sunt suspect şi am o problemă. Şi exemplele pot continua…

Problema mea este că încet încet ajung să mă simt "încorsetat pe proprul site" (cea mai bună expresie), să simt cum libertatea mea de a mă exprima liber este îngrădită de alţii, care alţii nu vor să înţeleagă că fiecare om are sentimentele sale şamd. Până acum spiritul meu rebel m-a ajutat să trec peste multele mici răutăţi dar nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu toleranţa faţă de sentimentele celuilalt? Ce s-a întâmplat cu respectul faţă de celălalt? Că la asta se reduce tot.

Am devenit un fel de prădători care se hrănesc cu răutate şi-şi trag puterea din eşecurile altora în loc să-şi tragă puterea din succesele proprii… Ura multora se hrăneşte din frustrarea de a fi nişte banali oarecare şi este întoarsă către cei care au generat acea frustrare. Ura a luat locul respectului…

"Până unde o să ajungem?"