Să luăm acest paragraf:

Măsura administraţiei n-a fost primită cu braţele deschise de oamenii de afaceri, unii dintre ei renunţând chiar să mai deschidă terasele. „Nu e în regulă plata în avans a ocupării domeniului public. E criză şi nu prea sunt bani. Eu, pentru terasa localului, va trebui să plătesc 2.500 de lei lunar, după ce am mai investit numai în podină 1.000 de euro. Dacă jumătate de lună plouă, terasa e strânsă şi nu fac niciun câştig cu ea, dar plătesc ocuparea domeniului public.

Adică omul are o terasă de 40 de metri pătrați fix în centrul municipiului Timișoara și, după ce a cheltuit 1000 de euro pentru a-și face lui podina din lemn, cea obligatorie, că nu i-a făcut-o altuia, se plânge că nu e OK plata în avans pentru impozitul aferent utilizării domeniului public, plată de doi lei pe zi pentru fiecare metru pătrat folosit din domeniul public. Adică faza e ceva de genul:

– Muieți ți-s posmagii?

Nu cred că e nevoie să mai spun că o astfel de terasă, anul trecut când am fost eu pe acolo, era mereu plină de clienți. Și nici prețurile nu-s tocmai mici, logic de ce. Dar, normal, omul se plânge, că este cerșetor și vrea mocăngeală, nu om de afaceri să facă și să dreagă.