După ce am trecut destul de bine de douăzeci de ani, am ajus să cunosc, să simt un anume principiu, alături de "Discreţia este prima regulă a unui bărbat". Şi anume principiul sacralităţii iubirii.

Adică am ajuns să simt şi să cred că ceea ce se trăieşte în viaţa de cuplu, între doi oameni ce se iubesc, trebuie să rămână între ei li că nu e treaba nimănui altcuiva ce fac ce doi, de comun acord.

Simt şi cred că dacă s-ar povesti, atâta timp cât iubirea există între cei doi, ceva din sacraşitatea iubirii s-ar pierde şi aceasta s-ar întina. Şi e păcat. De aceea nici nu citesc presa de monden în care vedetele vorbesc despre pasiunile lor. De aceea nici nu mă prea interesează ce fac alţii în relaţiile lor. Pentru că nu vreau să fiu parte în ceea ce pretind ei că au şi în care este loc doar de doi oameni.

Mai mult, mi se pare o chestie lipsită de elganţă să vorbeşti despre ceva care chiar nu-i priveşte pe alţii. Bucură-te de iubire şi păstreaz-o, atât timp cât ai parte de ea, fără să o împarţi cu altcinea în afară de persoana în cauză.