Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
Nu pot sa zic decat : “Prin gura ta, a grait Intelepciunea” 🙂
=)) Nu știu dacă ți-a plăcut, sau doar ai fost ironic. Se pare că nu știu să primesc complimente. =))
Nu, n-am fost ironic, desi am folosit intentionat exprimarea asta mai hazoasa si ambigua 😉 De fapt, chiar ma enerveaza oamenii care nu pot pricepe ce ai zis tu in articolul asta, in speta generatiile mai vechi ale parintilor nostri, care cred ca daca ei au tras ca vita in jug o viata intreaga, asa trebuie sa faca si copiii lor.
Da, chiar că ei băgau ca MIG-ul. 50%. Restul dormeau sau plimbau țevile.
“Degeaba faci bani dacă nu te poți bucura de ei.” Ai pus punctul pe i. Asta ar trebui sa constituie o disciplina pentru liceeni. Oamenii nu au educatia banilor. Vad in ei doar putere fara sa stie macar ce inseamna putere?! Asa, ei singuri se “sclavagesc” pentru diversi oameni mizerabili si libidinosi. Mizerabilii au vina lor de a fi gunoaie, dar nu poarta vina neaparata pentru angajatul care se accepta in acea companie “pana la moarte!”
Amu, trebuie să fiu modest… =))
Denisa munceşte trei zile pe săptămână la locul de muncă, de unde primeşte un salariu aşa şi-aşa, dar de care nu se plânge. Are şi celelalte beneficii care vin odată cu un loc de muncă: asigurare de sănătate, impozite plătite de angajator etc.
Denisa munceşte şi în restul săptămânii, chiar dacă nu pare. E bloggeriţă şi din blog câştigă cel puţin încă o dată salariul primit de la locul de muncă. Să nu creadă nimeni că miercuri pun mouse-ul jos şi îmi văd de odihna mea. Şi blogul e ca un loc de muncă, dar e unul la care “merg” cu plăcere – cunosc oameni, văd locuri, am parte de experienţe noi şi interesante.
Mie îmi place viaţa mea. De luni până miercuri sunt pe plantaţie, făcând ceva care-mi place, iar de joi până duminică sunt liberă să fac ce vreau cu timpul meu.
Am avut şi eu perioade în care munceam ca înecata pentru că nu aveam ce face în timpul liber. Şi pentru că am vrut să văd cum e să câştigi mulţi bani. A fost aşa cum ai spus tu: nu-mi rămânea timp să-mi cheltui banii, în schimb mă trezeam obosită, supravieţuiam doar pentru că “băgam” câte 5-8 cafele pe zi şi trăiam doar pentru a munci. Ori aia nu-i viaţă!
Sigur că Denisa este harnică, nici n-am vrut să spun altceva. 😀
Eu am zis si facut – mi-am dat demisia. 🙂 Banii din lumea intreaga nu mi-au adus linistea pe care mi-o aduce acum o tura cu bicicleta prin padure, o ora de inot, o carte pe care nu mai apucam sa o citesc, un suc/ o bere/ o maslina cu prietenii. Chiar imi pare rau ca nu am facut asta mai devreme. Si da, nu lucrez de 6 luni, nu, nu iau bani de la stat (ca sa nu se scandalizeze nimeni 🙂 ) si nici de la parinti (ca sa fie totul clar si sa nu se scandalizeze altii – si asa au muncit ei destul), dar nici nu m-am bagat la nicio rata sau alte extravagante/excese pentru ca am stiut ca o sa vina momentul asta. Cred ca asta e un fel de sabbatical desi nu stiu exact unde o sa ma intorc si ce o sa fac dupa. And life’s never been better. 🙂
Foarte tare! Înseamnă că ești foarte relaxată!
Hmm..asta imi aduce aminte de primul meu loc de munca..la care am rezistat doi ani de zile..dupa care mi-am luat campii…parca munceam pe plantatie..la inceput mi-a placut..dar apoi am dat de caracterele infecte ale managerilor care aveau in subordine o mana de oameni…mie imi place sa muncesc dar nu si cand stiu ca cineva isi bate joc de mine…ii urasc pe patronii care nu inteleg o treaba importanta: fara angajati fericiti la locul de munca nu va exista productivitatea dorita..
Da, așa este, sclavagismul scade productivitatea.
Eu in acest moment fac munca a 3 oameni. Parintii mei sunt din ce in ce mai ingrijorati si asteapta in orice moment sa ii sun din spital (asa cum s-a mai intamplat in trecut). Si stii care e faza naspa? Ca o sa mai dureze multa vreme pana o sa imi fac DOAR treaba mea
Îmi pare rău de tine.
Un prieten apropiat a murit acum o luna. Lucra sudor la o fabrica ce feroase. A murit la locul de munca pentru ca suferea cu inima si totusi l-au bagat intr-un cuptor adanc de 15m in care erau vreo 70 de grade ca sa sudeze fisurile. Legea spune ca in astfel de situatii trebuie sa fie minim 3 angajati in cuptor, dar el era singur. Vinovati??? Mortul, bineinteles! Ce ziceti de asta? Mai ales ca a lasat o sotie si 3 copii minori in urma lui.
Îmi pare rău, condoleanțe.
Eu nu am avut parte de munca asa de grea dar era oricum obositoare. Lucram 12 h pe zi, nu aveam timp de mine, de prietenii mei. Plecam la 6:30 dimineta la munca si ma intorceam acasa la ora 19:30 seara. La ora 22.00 deja sforaiam. Am rezistat doar 6 luni plus ca am stat si fara carte de munca.
Da, am prins și eu, băgam ca necalificat zi – lumină…
Mda, dacă aș avea din ce trăi fără jobul actual, acum mi-aș suna șeful ca să-mi dau demisia, chiar dacă-s în concediu. Din păcate am cam ajuns un sclav al sistemului și încă nu am găsit o portiță de ieșire.
Și, ce faci în concediu?
Încerc să-mi caut alt job…
Am observat. De ce?
Păi și cum altfel propui să scap de țara asta? Știi pe cineva dispus să mă întrețină mai mulți ani până termin și eu un masterat + doctorat prin Olanda? 😀
=)) Crezi că dacă aș ști, aș mai fi aici?
Da cu patriotismu’ ce s-a întâmplat? 😛
Știi că glumesc. =))
Si eu am aceeasi problema… adica nici nu vreau sa ma gandesc la vreun scenariu d-asta nasol in ceea ce ii priveste pe cei dragi, ca deja simt cum imi creste tensiunea!
Păi atunci nu te enerva. 😛