Bine,  nu există, există doar mitul este despre chivotul legilor, nicidecum al adevărului. În fine, se pare că ajung să am ceva atât cu homosexualii, cât și cu extremiștii anti-homosexuali. Nicidecum din motivele evidente.

Să vă povestesc. Prin 2007 singurul loc unde se mai făcea un pic de discurs politic era site-ul Curaj.net. Numai că pe acolo s-au aciuat niște homosexuali care au considerat de cuviință să-și susțină cauza diluând discursul socio-politic cu problema lor.

Și de la Unire, justiție și alte probleme stringente ale neamului, s-a ajuns ca jumătate din articole să fie legate de problemele homosexualilor, de parcă rezolvarea problemelor homosexualilor ar duce automat la rezolvarea problemelor țărilor române (România, Moldova) sau ceva.

Nefiind interesat de chestiunea drepturilor minorităților sexuale, întrucât nu cred că trebuie să dea cineva permisiune unor adulți să facă ce vor în așternutul propriu, am lăsat-o baltă, cu amarul sentiment că atât homosexualii cât și extremiștii anti-homosexuali au diluat discursul politic de pe acel site până a ajuns o lătură răs-fiartă, ceea ce cam doare, că am pus suflet acolo.

Acum, din nou, văd că au început să se manifeste și în grupul Pro-Unire, lucru care începe să mă scoată din minți. Pentru că, orice ar spune oricine, nu este nicio legătură între homosexualitate și problemele neamului.

Așa ajung să-i urăsc pe toți, deopotrivă.