Mă oboseşte toată gargara aia de scandal şi felul în care toţi se învârt în jurul cozii. Îmi vine să-i iau la şuturi pe toţi, fără excepţie, 48 de ore pe zi. Şi i-aş căsăpi, în ordine:

1. În primul rând pe medici. Amice, nu te-ai ocupat de el şi a murit. Afară şi ne vedem la procesul penal pentru omor prin imprudenţa de a nu avea grijă de viaţa unui om şi abuz în serviciu prin neexercitarea atribuţiunilor de serviciu. Sună ciudat, asta ultima, dar este o altă faţă a aceleiaşi monede. Mă oftică şi colegii celor vinovaţi. X îşi dă demisia. Aşa, şi? Mie mi se pare un gest de cârdăşie, nu de onoare. La Y i s-a făcut rău, brusc. Un fel de preambul pentru: "nu suportă regimul de detenţie". Dar pacientul, fmm, cum suportă regimul spitalicesc? Şi ce fel de sat fără câini e acolo de îndrăznesc să conteste ordinul unui Ministru, în ciuda tuturor evidenţelor? Păi ce, spitalul ăla e plantaţia lor? Afară din sistem.

2. Colegiul Medicilor din România. Cea mai mare porcărie posibilă. La fel ca şi Ordinul Asistenţilor. Acestea sunt instituţii de justiţie paralelă. Dacă CNSAS-ul s-a încercat a fi dizolvat din cauza asta cred că putem să ne legăm şi de ei, după principiul: nu fac nimic, îi scoatem. În România justiţia ar trebui făcută exclusiv de Ministerul Justiţiei prin instanţele sale, nu de CMR, OA sau mai ştiu eu ce. Oricum, mie îmi este clar că CMR îşi va proteja membrii, nu pacienţii. Aşa că afară cu ei. Când îl aud pe Preşedintele CMR, un om al cărui nume nici nu se merită a fi reţinut, cum spune că ancheta aia s-a făcut în stil fascist sau comunist mi se ridică părul în cap. Bă fraiere, un om a murit, fmm. Nu contează la ce oră s-a făcut ancheta de la Minister. Contează că ăla a murit în nişte condiţii tulburătoare. Ăia sunt vinovaţi. Punct. Ce-i neclar aici? Afară din sistem.

3. Sindicatul lor de la Slatina. Interesul organizaţiei voastre nu poate fi în contradicţie cu viaţa sau cu justiţia. De ce vă comportaţi aşa? Afară din sistem.

4. Guvernul. E simplu de ce. Io am făcut nişte şcoală la viaţa mea. Şi nu aş accepta să lucrez ani de zile pe un salariu de mizerie. Câteva luni da, aş lucra. OK. Dar după o vreme am pretenţia să pot să mă susţin singur din salariul meu. Neînsurat şi fără copii. Cu 1,000 lei brut nu m-aş descurca. Chiria, de exemplu, cu ce o plătesc? Ce mănânc? Cu ce mă îmbrac? Nu fac aplogoia şpăgii, dar nu văd cum un rezident, de exemplu, se descurcă doar din ceea ce primeşte de la stat. Nu se descurcă. Omul trebuie să trăiască. Aşa că mai ia câte un ban. Primii care nu ar trebui să comenteze sunt ciubucarii de prin fabrici, care folosesc logistica şi materialul companiei pentru a face un ban în plus. Este exact la fel este şi în spitale: foloseşti logistica şi resursele ca să mai faci un ban. Aşa că atât vreme cât oamenii au salarii de mizerie să nu avem pretenţii ca sistemul să funcţioneze corespunzător.

5. Presa. Bă, de criticat sunteţi buni, dar nu aţi veni şi voi cu o soluţie. Şi nici nu vă pasă de oameni, dacă e până acolo. Să fim serioşi. Ruşine.

Singura persoană care merită felicitată este asistenta de pe salvare. Pe ea aş pune-o şefă la Ordinul Asistenţilor din România. Desigur, dacă aceasta ar fi o instituţie transaprentă, ceea ce nu e cazul. Nu pot să nu remarc dăruirea cu care s-a luptat pentru omul ăla. Păcat, însă, că  nu a avut cine să o ajute. Păcat.