Pe termen mediu și lung, Ucraina și alte țări est-Europene vor trece pe plan secundar, iar Rusia va trece pe planul întâi, obiectivul nostru strategic mutându-se de la a proteja integritatea granițelor europene la a cuceri Rusia din interior.

După ce în 1997 Rusia a intrat în faliment, a doua oară într-un deceniu, liderii G7 au făcut o serie de gesturi de bunăvoință față de Rusia, invitând-o să fie parte din G8 (deși, economic nu s-ar fi calificat), după care au făcut diverse parteneriate NATO-Rusia și UE-Rusia, cu speranța că investind în bunăstarea rusească, vom investi în pace.

În fond, bunăstarea este motivul pentru care europenii nu vor să riște un război, ei ar avea cel mai mult de pierdut.

Cumva, liderii politici occidentali au sperat că așa va fi și cazul Rusiei care, iată, n-a fost, căci rușii, în loc să construiască poduri și punți între civilizații, și-au construit și instruit armata, ocupând teritorii ale unor state independente.

Și cred, deci, că Rusia va fi dată drept un exemplu de neurmat, în sensul că Occidentul a fost cel care a ridicat Rusia din colb și tot Occidentul va fi cel care o va îngropa, iarăși.

Doar că, de data aceasta, se va merge până la capăt. Astfel, dacă pentru câștigarea Războiului Rece, obiectivul Occidental a fost dezintegrarea Uniunii Sovietice, obiectivul acestui nou – și, încă, nedeclarat – război rece va fi altul: dezintegrarea Rusiei, pentru că numai o Rusie fragmentată și divizată mai poate garanta pacea în Europa.

Și mai există un motiv logic pentru care vrem să divizăm Rusia: nu o putem cuceri militar, fiind o putere nucleară, așa că o șubrezim din interior, să se cucerească singură, iar pentru asta ne vom folosi de economia globală. Nu de alta, dar în Rusia s-au investit sute sau mii de miliarde de dolari de la dezmembrarea URSS, iar acum nimeni întreg la minte nu mai este dispus să investească sume fabuloase în Rusia.

Ni s-a demonstrată că fără o modernizare socială reală, Rusia este doar un butoi cu pulbere.

Din păcate pentru ruși, Rusia va deveni un mare centru de reeducare în care foamea și umilința te învață ce este umanitatea, de ce este bună pacea și de ce democrația este un rău necesar. Noi așa am învățat, Occidentul așa a învățat, nu se poate cu frumosul, se va putea cu urâtul, dar cumva trebuie să se poată.

Și nu, Rusia nu are opțiuni viabile de apărare împotriva unui război economic nimicitor, lumea globalizată funcționează precum un organism care respinge anumite trăsături pe care Rusia de astăzi le manifestă. Presupunând prin absurd că Rusia va face ceva mojicie nemaiîntâlnită, ar fi de ajuns să stopăm exporturile de medicamente în Rusia ca să amplificăm un efect de domino…

Pe de altă parte, nu avem de ales, trebuie să facem asta, ca să nu prindem ziua în care Rusia va spune: „Fie vă predați de bună voie, fie începem războiul nuclear total, că noi n-avem nimic de pierdut!”. Sună SF? Așa suna și situația actuală din Ucraina și zonele limitrofe Rusiei…