După cum probabil unii dintre Dvs. știu, mă ocup de testarea calității. Printre altele, am și preocupări în ceea ce privește telefonia mobilă și, în calitate de utilizator atât al Apple iOS cât și al Google Android, țin să vă împărtășesc un secret.

În ceea ce privește calitatea software a produselor, iOS-ul de la Apple este un pic deasupra Android-ului de la Google. Și o să dau câteva exemple funcționale, că nu ne interesează aspectele nefuncționale, că nu suntem dezvoltatori de aplicații mobile.

1. Alarma de la Android 4.0.3 este stupidă și n-ar fi trecut niciodată de exigențele mele de QA. Pur și simplu, butonul de anulare este pus lângă snooze. Dacă ți-e cu adevărat somn, apeși din greșeală anulare și dormi de nu mai poți, dar nu ajungi unde ai nevoie. Cum ar fi – de exemplu – la muncă. Din acest punct de vedere, alarma telefonului meu LG nu este de încredere, iar la iPhone nu am problema asta.
2. Tastatura blocată funcționează aiurea pe Android. Să detaliez. De obicei port telefoanele în câte un buzunar, cu ecranul spre interior. Dacă se întâmplă ceva, ecranul este protejat și nu-mi fac pagubă. Ei bine, nu, când merg, pe Android mi se apasă tastele de introducere a codului PIN și câteodată scot telefonul din buzunar și pe ecran văd mesajul „Ați introdus PIN-ul greșit de cinci ori. Așteptați 30 de secunde.”. Mirific, mai ales când vreau să fotografiez câte o fază care se desfășoară atunci, nu peste treizeci de secunde
3. Câteodată nu pot suna. Și știu cum se reproduce bug-ul acesta. Țin telefonul cu WiFi pornit și datele mobile oprite în timp ce mă duc undeva unde nu este WiFi vreme de câteva minute, mai mult de două. Și intru undeva unde este WiFi. Dintr-o dată toate procesele vor să se conecteze la WiFi, să facă și să dreagă (de aia e smartphone, să aibă sincronizarea pornită, dar totuși).
   • De obicei, însă, când ajungi undeva unde este WiFi, înseamnă că ai fost plecat pe drum și ai ajuns. Și vrei să suni. Intri în agendă, selectezi numărul, îi dai să sune și… nimic, nu sună nici de-al naibii. Și am încercat, odată mi-a sunat după 18 minute, iar altă dată după 22, media fiind de douăzeci de minute, că n-am încercat doar de două ori.
   • Păi dacă ai de sunat la 112, ești mort. Pe iPhone, orice i-am dat să facă, oricând, 3G-ul meu antic și de demult niciodată n-a uitat că e telefon și chiar a sunat, chiar dacă a întârziat două – trei scunde. Rezolvarea la Android este să rebootezi telefonul, că durează mai puțin, proces care durează – totuși – câteva minute bune.
   • Le era greu celor de la Google să dea cu „renice -19” pe procesul de telefonie, greu rău, dacă trebuie să-mi rootez telefonul ca să-l fac să funcționeze ca telefon. Oricum, momentan investighez un workaround la mizeria asta.
4. Strict de LG. Ecranul capacitiv este extra-capacitiv. De fapt, ecranul capacitiv este chiar telepatic: ții degetul la trei centimetri deasupra unui buton și pac, lui i se pare că l-ai apăsat. Și este jenant, că intru în Instagram și vreau să selectez o poză făcută deja, dar ecranului capacitiv-telepatic i se pare că am făcut tap (click) pe butonul de fotografiere, care este butonul implicit, și mă trezesc că fac poze la gresia de pe jos, din baie, sau prin cele mai jenante locuri, unde fotografierea este cam aiurea.
5. Poate tot strict legat de LG cu Android. Telefonul se rebootează aiurea, cu de la sine putere. Cred că e tot cu acționare telepatică. Pur și simplu, câteodată i se aprinde ecranul, mă uit la el, îi văd ecranul de tastatură blocată, după care văd sigla de la Vodafone, aia de apare la boot și reboot și așa ajunge un om să-și urască operatorul, că-i vede sigla în situații negative… Și vreau să fiu explicit: de fiecare dată când s-a resetat telefonul, nu butona nimeni la el.
6. Mai recent, Google a introdus un mecanism de abstractizare intitulat „Servicii Google Play”. Cred că are același rol pe care-l are DirectX-ul Windows, nu sunt 100% sigur, că încă n-am studiat acest aspect. Ce mi-e sigur, însă, este că dacă telefonului îi tai netul, „Serviciul Google Play” crapă. Și nu am instalat nimic, nimicuța, de genul acesta. O fi venit la pachet cu ceva, dar este irelevant. Criteriul minim de acceptare a calității unui produs software pentru un telefon mobil este fix acesta, să nu crape dacă i se taie netul. Adică, aceasta este o situație atât de frecventă, încât trebuie testată și adresată. Ceea ce, în acest caz, evident nu s-a întâmplat.
7. Nu știu care mirifici au făcut ceva la Android 4.0.3, dar nu merge „î”. Știu că unora li se pare trivial, dar mie mi se pare enervant, întrucât pe Android 2.3 merge. Și mă deranjează, întrucât eu folosesc diacritice și pe mobil or treaba asta necesită un workaround enervant de scriu mereu „imi” după ce mi-am pus opțiunea de afișare a propunerilor din care selectez „îmi”, șterg spațiul pe care mi-l bagă automat tastatura și șterg și șirul de caractere „mi” ca să rămân cu „î”, după care scriu și „n”. Atâta bazaconie fac ca să scriu literar „în”, vă vine să credeți?

Știu că acestea sunt cumva niște chestiuni superficiale.