Oamenii au bunul simț de a tolera multe chestii, în spiritul legii, al corectitudinii și al principiilor, dar până la urmă toată mizeria asta cu copyrightul, așa cum este ea concepută acum, va începe să li se îmbrehăne.

OK, sunt de acord că proprietatea intelectuală trebuie protejată, dar în numele ei se întâmplă niște aberații incredibile. Să vă dau câteva exemple:

1. Sunt în România, la muncă, seara, așteptând rezultatele unor teste rulate, singur în birou. Am cont pe Voyo, dau să intru, pentru că am plătit firește, dar îmi spune că Știrile ProTV* nu sunt disponibile în Germania/ Franța/ Italia/ Elveția sau pe unde m-o scoate la suprafață rețeaua internă. Deși eu sunt în România. Și deși am plătit. Așa că mă întreb cât de etic este să taxezi universal pentru a furniza doar local?
2. Ca și consumator, nu este vina mea că proprietarii de copyright nu se pot înțelege rezonabil astfel încât, de exemplu în România, un film să nu mai apară la pay-per-view cu șase luni întârziere.
1. Aici, de fapt, este buba sistemului. Pentru că ăștia nu se înțeleg între ei, mergându-se pe procese judiciare de tipul: plătești cât nu face, consumatorul pierde. Când, de fapt, ar putea câștiga toată lumea, dacă s-ar merge pe înțelegeri mutual avantajoase.
2. Fundamental, este vorba despre bani. Să zicem că în Statele Unite un film costă 10 USD. În România, în termeni absoluți, va fi mai scump. Echivalentul corect, relativ la salariul minim, ar fi vreo 4,5 lei.
3. Pentru că industria distribuției de produse cinematografice și audio-vizuale nu se pliază pe „costul cultural” al fiecărei țări, cum face retail-ul, ne împinge pe noi, consumatorii, spre piraterie.

Oamenii se vor sătura să li se bage pe gât tot felul de chestii și nicio lege anti-piraterie, oricât de bună, nu va avea efectul scontat câtă vreme ăștia din industrie nu vor să-și schimbe metehnele și, sincer să fiu, eu am început deja să mă plictisesc de inițiativele lor care mai de care mai proaste.

Din păcate, furunculul acesta anti-copyright, care crește pe zi ce trece tot mai împuțit, s-ar putea să afecteze și industria de software, ceea ce va duce la pagube colaterale semnificative. Și e păcat.

Totuși, până la urmă, la consumatori cine se mai gândește?

* Nu înseamnă că mă uit, doar că le ascult, ca la radio. Că dacă m-aș și uita, aș pleca de la muncă cine știe când… Oricum, e doar un exemplu dintr-o sâmbătă oarecare.