Mi-s dragi tare vagoanele de cărbune, mai ales când știu că ele se îndreaptă spre Valea Jiului și, deși pentru majoritatea oamenilor ele sunt doar niște simple și goale vagoane de cărbune, pentru mine ele reprezintă pâinea pe care, și mâine, o vor mânca 10,000 de familii din Vale.

Chiar și cărbunele este un zeu ciudat. Unii îl văd doar ca pe o piatră neagră. Noi, cei din Valea Jiului, îl vedem ca răsplată pentru munca depusă astăzi, fiindcă mâine nu se știe niciodată cu ce va veni.

Nu e ciudat cum se consideră că sunt bogate doar țările ce au mult petrol, în timp ce cărbunele este ignorat complet?