Viitorul turismului în Romania
Vă spuneam aici (partea întâi respctiv partea a doua) motivele pentru care consider că nu este profitabil turismul din România. Acum vin cu încă un articol, în completare, care să vă expună viziunea mea, sau ce aş încerca eu să fac dacă aş deveni, subit, Ministrul Turismului.
Da, ştiu că este la modă să vorbeşti despre turism în perioada asta în blogosferă, cu atât mai mult cu cât este şi un concurs pe tema asta, la care, din păcate, nu pot să particip, fiind reţinut de alte chestiuni.
Sunt Ministrul Turismului şi vreau să fac ceva constructiv pentru ţara asta, nu doar să mă duc la târguri de turism şi să le fac la ăia ochi frumoşi. Şi îmi iau consilierii şi le spun aşa:
– Bă băieţi, voi ştiţi unde greşim noi? Să vă explic. Io mi-s Hans din Dresda şi îs curios cum îi cu România asta. Am auzit că îi o ţară interesantă. Problema este că nu prea ştiu limba şi e cam nasol cu rezervările. Aşa că intru pe net şi aflu că de pe o pagină web pot să îmi planific aproape toată vacanţa, în limba mea.
– Adică?
– Adică intră omul pe site şi zice: vrea să merg în România. Şi de acolo se întâmplă nişte treburi.
– Ce treburi?
– Păi uite, să vă explic cum merge site-ul ăsta. Intră omul şi selectează simplu şi elegant nişte opţiuni care vor determina rezltatul final. Iată cum va arăta siteul:
[Site-ul]
Site – Doriţi să vizitaţi ceva anume din România, doar să vă petreceţi vacanţa sau în interes de afaceri?
Hans – Vreau să îmi petrec vacanţa.
Site – Doriţi să folosiţi o excursie predefinită, una semidefinită sau doriţi să vă stabiliţi propriul traseu?
Hans – Vreau una semidefinită.
Site – În ce perioadă doriţi?
Hans – 23 Aprilie – 17 Mai.
Site – Ce fel de excursie v-ar interesa în mod special? De agrement, cultural, balnear sau combinat?
Hans – Combinat.
Site – Doriţi să vedeţi frumoşii munţi Carpaţi, Marea Neagră sau Delta Dunării sau combinat?
Hans – Combinat. Toate trei.
Site – Pentru că în perioada specificată de Dvs. în România are loc Paştele Catolic, unde aţi dori să-l petreceţi? Opţiunile predefinite sunt: la o mănăstire în munţi, la mare, în Delta Dunării, într-un oraş istoric sau într-un alt loc.
Hans – Într-un alt loc.
Site – În funcţie de preferinţele culinare putem să vă oferim ceva pe gustul Dvs. Doriţi alegerea unui alt criteriu de selecţe a locaţiei? Alte criterii predefinite sunt: evenimente culturale locale, starea probabilă a vremii, preţ, obiceiuri sau o combinaţie a acestor criterii.
Hans – Vreau combinat. Starea probabilă a vremii şi obiceiurile locale.
… Şi aşa ajunge Hans să facă Paştele în Maramureş la o pensiune, 1 Mai la mare şi prin deltă şi să vadă şi mănăstirile din Nordul Moldovei…
Conversaţia continuă:
– Bine, dar un astfel de site costă bani.
– Da, şi putem obţine fonduri UE pentru el.
– Aha. Şi cum vom înscrie obiectivele turistice în program.
– Păi dragilor, noi suntem mama şi tata turismului din România. Ia să vedem ce metode avem: le oprim acreditările, le trimitem controale..
– De ce controale?
– 40% din turismul intern se face la negru. Ăştia dacă nu se înscriu în program înseamnă că au clienţi gârlă dar raportează puţin…
– Şi pe cine înscriem?
– Orice unitate hotelieră, pensiune, camping, casă de vacanţă de închiriat, companie de transport, firmă de taxi, teatru, operă, restaurant, bistro, etc…
– O să dureze mult.
– Din contră, dăm ordin de ministru şi dăm la TV să se ştie. În 30 de zile să depună o declaraţie şi-i băgăm în sistem.
– Şi dacă refuză?
– Retragem toate licenţele şi-i închidem. Ce, ei să nu contribuie la PIB?
– Bine, facem. Dar ce le putem oferi?
– Aici, dragul meu, am o viziune!
– Ascultăm.
[Viziunea]
Îmi fac rezervare la tren de la Timişoara la Bucureşti unde merg să mă întâlnesc cu prietena plecată două săptămâni în interes de serviciu. Sărbătorim ceva important aşa că pregătesc ceva frumos. Ajung la ea pe seară. Luăm un taxi care să ne ducă până la un restaurant drăguţ în recent renovatul centru istoric al bucureştiului unde avem rezervare. Coborâm din taxi pe ruta stabilită de mine. Trecem pe lângă un magazin cu flori şi-i iau nişte trandafiri. De asta şi selectasem eu ruta. Ne plimbăm vreo cinci minute şi ajungem la restaurant. Este un restaurant micuţ, drăgut şi discret, chiar în inima oraşului. Luăm masa cu specific românesc. La desert ni se aduce o prăjitură în formă de inimioară cu o felicitare. Eu am cerut asta, când am făcut rezervare. Ea e fericită şi apreciază atenţia mea. La plecare ea primeşte înapoi florile pe care personalul le-a pus cu grijă în apă, într-o vază de pe masa noastră. Luăm un troleibuz vreo trei staţii şi ne plimbăm prin romanticul şi recent renovatul buric al târgului. [A se remarca dimensiunea centrului renovat!]. Ajungem la un motel drăguţ, unde suntem aşteptaţi. Este vineri seara. Primim, după cum cerusem eu, o cameră la mansardă cu deschidere către o mică şi boemă piaţă. Ne luăm camera în primire. Ea este entuziasmată şi agitată, aşa că ieşim din motel şi mergem la un local din apropiere. Acolo au muzică live la pian şi acordeon. Este fiţoasă şi se simte ca o prinţesă, aşa că bea un cocktail iar eu, ca momârlanul, un vin roşu, intens. Mai apoi ne retragem spre motel…
[Aici trebuie să vă folosiţi imaginaţia că ăsta e articol serios.]
Dimineaţa la micul dejun primesc ouă ochiuri. Ea e tot la dietă aşa că a primit pâine prăjită (toast, că e de fiţe) cu o cremă de brânză şi mărar (hai să nu-i facem reclamă moca), aşa cum îi place ei. [Le am cu rezervările.] Şi ceai de mentă, mie. Ea, tot cu fiţe, ceai englezesc, cu lapte… Ne întoarcem înapoi în cameră. [Nu fiţi suspicioşi, nu facem nimic, doar nu e nimfomană.] Pe la orele prânzului coborâm, luăm prânzul şi apoi închiriem o caleaşcă (care m-a chelit de bani) până la Muzeul Iubirii, proaspăt inaugurat. Nu ştiu de ce dar cel mai mult ei i-a plăcut partea aia cu "Iubirea în matriarhat"…
Pe seară luăm un taxi şi mergem la un restaurant drăguţ pe malul unei bălţi. Tot cu rezervare. Şi, pentru că o iubesc, închiriez şi o barcă. Atunci îmi dau seama că îmi cam ieşisem din formă, că nici n-am vâslit cecât câteva minute şi deja obosisem. Clar trebuie să mă las de fumat. Ea râde. Zâmbeşte şi mă sărută, orice, numai să nu mai gâfâi în halul ăla… Petrecem vreo două ceasuri şi apoi mergem într-unm parc, la un concert de vioară. Trăiască dom’ primar. Apoi la fel, motel, etc.
E Dumincă şi o petrecem liniştit. Pe seară plec înapoi spre Timişoara, doar că de data asta vin cu avionul. Am rezervare. De la aeroport mă ia taxiul pe care mi-l rezervasem. Ajung târziu acasă, obosit dar fericit!
– Frumoasă viziune, dar irealizabilă.
– Ba e realizabilă. Unde este voinţă este şi putere.
– Nu putem realiza noi renovarea centrului…
– Nu, putem face un parteneriat cu toate părţile implicate.
Ideea de bază este că îl aduci pe om în ţară trebuie să ai şi ce îi oferi de banii ăia. Asta ar fi cea mai buna promovare pe care o putem face. Promovarea nu se termină odată cu aducerea turistului în ţară, ci continuă prin impresia pe care i-o lăsăm, prin ceea ce va avea el pozitiv de povestit prietenilor şi rudelor. Avem nevoie să învăţăm lecţia asta. Oricum, vom mai vorbi despre asta.
e ok in afara de faza cu Muzeul Iubirii… ce naiba ii aia!? :X
:woohoo: Un artificiu artistic… :woohoo:
foarte bine punctat! B)
:woohoo: Mulţumesc. 😆 Sper că va folosi la ceva, totuşi… 😆